Cum se drogau grecii antici cu o „băutură sacră”. Kykeon, cel mai mortal secret ascuns mii de ani, dezvăluit de știință
Secretele din Grecia antică. Timp de peste o mie de ani, ceva extraordinar se întâmpla într-o sală vastă, iluminată cu torțe, din Eleusis, la vest de Atena. Bărbați și femei, cetățeni, sclavi, generali, poeți, parcurgeau Calea Sacră în tăcere. Posteau. Se pregăteau. Intrau în Telesterion. Și când ieșeau, mulți afirmau că nu mai se temeau de moarte. Ceea ce se întâmpla în acea încăpere era atât de secret încât divulgarea lui era pedepsită cu moartea. Totuși, astăzi, chimia modernă ne poate apropia mai mult ca niciodată de înțelegerea mecanismului ascuns al Misterelor Eleusine.
Un nou studiu sugerează că inițiații ar fi putut consuma un psihedelic atent detoxifiat, derivat dintr-un fung mortal.
Un ritual bazat pe moarte și renaștere
Misterele Eleusine erau inspirate din Imnul Homeric către Demeter, compus în jurul secolului VII î.Hr. Poemul povestește căutarea disperată a lui Demeter după fiica sa Persefona, răpită de Hades în lumea subterană. Durerea ei vestejea pământul, iar reîntâlnirea lor aducea viața înapoi. Mitul reflecta ciclul sezonier al agriculturii—moarte urmată de renaștere.
În fiecare toamnă, inițiații urmau acest ritual. Posteau, se purificau, iar la final, consumau kykeon - o băutură sacră descrisă ca un amestec de orz, apă și mentă.
Ce se întâmpla după aceea rămâne necunoscut. Mărturiile antice descriau lumini copleșitoare, viziuni, experiență de transformare, senzația nemuririi.
Timp de secole, oamenii s-au întrebat dacă kykeon era doar simbolic sau dacă avea efecte reale asupra minții.
Ipoteza psihedelică
În 1978, R. Gordon Wasson, Albert Hofmann (chimicul care a sintetizat LSD) și Carl Ruck au propus că kykeon conținea ergot—o ciupercă (Claviceps purpurea) care infectează orzul și produce alcaloizi de ergot, compuși chimic înrudiți cu LSD.
Teoria era îndrăzneață, dar problematică. Ergotul este renumit pentru provocarea ergotismului—cunoscut și ca Focul Sfântului Anton—o boală teribilă care produce crize, gangrenă și moarte în masă. Epidemii medievale au ucis zeci de mii de oameni.
Cum ar fi putut grecii să administreze ergot sigur miilor de inițiați fără să provoace un dezastru? Această întrebare a rămas fără răspuns… până acum, notează Arkeonews.
Transformarea otrăvii în băutură sacră
Noul studiu, condus de cercetători de la Universitatea Națională și Kapodistriană din Atena și colaboratori internaționali, a testat experimental dacă compușii toxici din ergot pot fi transformați în molecule psihoactive, dar mai sigure, folosind tehnologii antice.
Accentul a fost pus pe conversia ergopeptidelor toxice în acid lizergic amide (LSA) și iso-LSA—compuși psihoactivi înrudiți structural cu LSD, dar mult mai puțin puternici.
Cercetătorii au pregătit o soluție tradițională de leșie folosind cenușă de lemn și apă - un amestec alcalin disponibil în antichitate.
Apoi au fiert ciuperca ergot măcinată în soluția alcalină, menținând temperatura și timpul sub control strict, pentru a transforma compușii toxici în substanțe psihoactive sigure.
Rezultatele au fost remarcabile
La un pH inițial de 12,5, cu o cantitate mică de ciupercă ergot și 2 ore de încălzire, compușii toxici din ciupercă au fost complet transformați. În locul lor, s-au format substanțe psihoactive numite LSA și iso-LSA, aproximativ 0,54 mg și 0,48 mg pe gram de ciupercă.
LSA (acid lizergic amide) este un compus natural înrudit cu LSD, care poate produce efecte psihedelice, dar mult mai blânde și mult mai sigure decât toxinele ergotului.
Analizele chimice au confirmat transformarea: semnalele care indicau prezența toxinelor au dispărut, iar cele specifice LSA au apărut clar. Cu alte cuvinte, componentele mortale au fost neutralizate, iar partea psihoactivă a rămas intactă și activă.
Misterul a rămas de neatins pentru că nimeni nu vorbea despre el
Cercetătorii notează că infecția cu ergot în clima mediteraneană era localizată, nu epidemică. Câmpia fertilă Thriasiană din Eleusis putea furniza orz infectat în cantități mici, suficiente pentru ritual, dar fără risc de otrăvire în masă.
Misterele nu erau doar evenimente farmacologice. Postul, așteptarea, ritualul colectiv și cadrul mitic amplificau efectele psihoactive. LSA, mai slab decât LSD, și iso-LSA acționau asupra sistemului nervos, inducând percepții schimbate, dizolvarea ego-ului și stări emoționale intense. Mărturiile antice confirmă exact acest lucru: confruntarea cu mortalitatea, urmată de renaștere spirituală.
Studiul nu aduce dovezi directe că ergotul a fost folosit la Eleusis—nu s-au analizat chimic reziduuri din Telesterion. Totuși, fragmente similare au fost descoperite în sanctuare dedicate Demetrei în alte regiuni, demonstrând că prepararea era fezabilă. Ipoteza „Eleusis psihedelică” nu mai este doar mitologică: se bazează pe chimie verificată, realizabilă cu tehnici și materiale antice.
Misterele s-au încheiat în secolul IV d.Hr., când complexul templului a fost distrus în timpul creștinării Imperiului Roman. Timp de secole, secretul a rămas intact—nu pentru că ar fi fost de neînțeles, ci pentru că nu era vorbit.
