Dacii nu au lăsat scrieri, dar limba lor e vie. Cum folosim astăzi sute de cuvinte moștenite de la strămoșii noștri
Dacă dacii nu au scris nimic, atunci, cum se face că în limba română există sute de cuvinte care provin de la ei? Limba română este, în esență, o limbă latină, dar ascunde urme ale graiului daco-getic, fascinând și provocând lingviști și istorici deopotrivă. Care sunt aceste cuvinte și cum au supraviețuit ele peste secole?
Principala dificultate este că limba dacilor nu a supraviețuit sub formă scrisă. Nu există texte, inscripții sau documente care să ne ofere un vocabular clar. Ce avem la dispoziție sunt câteva nume de plante medicinale, consemnate de medici antici precum Dioscoride și Pseudo-Apuleius, câteva nume proprii (Decebal, Scorilo) și toponime. Astfel, orice încercare de a identifica cuvinte dacice în română este un exercițiu de reconstrucție lingvistică, bazat pe comparații și deducții.
„Cuvintele-fantome” și criteriile lingviștilor
Fără dovezi directe, lingviștii folosesc anumite reguli pentru a stabili dacă un cuvânt are rădăcini dacice:
- Origine non-latină și non-slavă: Cuvântul nu trebuie să provină din latina vulgară, limbile slave vechi, greacă, turcă sau maghiară.
- Structură indo-europeană: Forma și sunetele cuvântului trebuie să se potrivească cu o limbă indo-europeană, din familia traco-dacilor.
- Corespondențe cu limba albaneză: Limba albaneză este singura limbă modernă considerată înrudită cu cea a daco-geților. Cuvintele românești care se aseamănă ca formă și sens cu albaneza, fără a fi împrumuturi, sunt considerate moșteniri probabile.
Cuvinte cunoscute din substratul dacic
Pe baza acestor criterii, cercetătorii au realizat o listă de aproximativ 100-160 de cuvinte, legate de corpul uman, natură și viața pastorală:
- Părți ale corpului: buză, ceafă, grumaz, gât
- Natură: brad, copac, mal, măgură, baltă, groapă, viezure, barză
- Viața cotidiană: abur, mazăre, brânză, zer, baci, strungă, prunc, copil, gard, gardină, țarc, zgarda
Dezbatere între academicieni: minimaliști și maximați
Chiar și această listă restrânsă este disputată:
Minimaliștii: acceptă doar câteva zeci de cuvinte ca fiind sigur dacice și consideră etimologia altora incertă.
Maximații: atribuie origine dacică unui număr mai mare de cuvinte, uneori bazându-se pe asemănări sonore sau teorii mai puțin acceptate de lingvistica comparată. Această abordare riscă să devină pseudoștiință.
Moștenirea daco-română, vie și misterioasă
Moștenirea lingvistică a dacilor există în limba română printr-un nucleu clar de cuvinte autohtone. Dimensiunea exactă a acestui tezaur lexical rămâne însă un mister. Fiecare cuvânt, „brad”, „brânză” sau „copil”, este o capsulă a timpului, o dovadă a continuității și a sintezei care a modelat poporul și limba română.
