De ce apare comportamentul homosexual la maimuțe: „Pot lămuri probabil pentru prima dată într-un mod realist”
Un amplu studiu publicat luni aduce noi perspective asupra comportamentelor homosexuale întâlnite la primatele non-umane, arătând că acestea au rădăcini evolutive vechi și sunt influențate de o combinație de factori de mediu și de organizare socială, potrivit Agence France-Presse.

„Diversitatea comportamentelor sexuale este foarte des întâlnită în natură, printre specii şi în societăţile animaliere; este ceva la fel de important ca îngrijirea puilor, lupta cu un prădător sau căutarea hranei”, explică Vincent Savolainen, autorul principal al studiului publicat în revista Nature Ecology & Evolution.
Comportamentele sexuale între indivizi de același sex (CSS) – precum monta sau stimularea organelor genitale – au fost documentate la peste 1.500 de specii de animale. Mult timp însă, acestea au fost considerate observații „anecdotice” și descrise drept un „paradox darwinian”, deoarece nu duc direct la reproducere.
Cercetări mai recente sugerează că aceste comportamente pot avea o componentă ereditară și pot fi asociate cu avantaje evolutive indirecte.
Un exemplu vine din studiile realizate asupra macacilor rhesus din Puerto Rico, observați de Vincent Savolainen timp de opt ani. Masculii care au raporturi sexuale între ei pot forma coaliții stabile, ceea ce le oferă acces la mai multe femele și, implicit, șanse sporite de a avea mai mulți pui.
Cu toate acestea, analizele comparative menite să identifice factorii non-genetici care influențează exprimarea acestor trăsături au fost, până de curând, limitate.
„O strategie socială flexibilă”
Pentru a depăși aceste limite, Savolainen și colegii săi au analizat atent literatura științifică existentă, reunind date despre 491 de specii de primate non-umane. Comportamente CSS au fost identificate la 59 dintre ele, de la lemurieni la maimuțe din Americi, Africa și Asia, precum și la maimuțe antropoide.
Această distribuție largă indică „o rădăcină evolutivă profundă” a fenomenului. Cercetătorii au analizat apoi influența mediului, a „istoriei de viață” (speranță de viață, morfologie) și a organizării sociale asupra frecvenței acestor comportamente.
Rezultatele arată că CSS-urile sunt mai frecvente la speciile care trăiesc în medii dure, cu resurse alimentare limitate, precum macacii berberi, sau la cele expuse unui nivel ridicat de prădători, cum sunt maimuțele vervet. Aceste condiții sugerează că astfel de comportamente pot ajuta la gestionarea tensiunilor din grup în perioadele de stres.
De asemenea, comportamentele homosexuale apar mai des la speciile cu dimorfism sexual pronunțat – diferențe mari de talie între masculi și femele – cum este cazul gorilelor de munte. Dimorfismul este adesea asociat cu grupuri sociale mari, competiție intensă și ierarhii stricte, spre deosebire de speciile în care masculii și femelele au talie similară și trăiesc în cupluri sau grupuri familiale mici.
Acești factori se influențează reciproc: mediul modelează trăsăturile de viață, care afectează complexitatea socială, ducând la o prevalență mai mare a CSS-urilor.
Ce ne spun aceste date despre oameni
Autorii studiului consideră că aceste comportamente reprezintă „o strategie socială flexibilă, utilizată pentru a consolida legăturile sociale, a gestiona conflictele sau a construi alianțe în funcție de presiunile ecologice și sociale”. Ei avansează ipoteza că factori similari ar fi putut juca un rol și în evoluția hominizilor ancestrali și chiar a oamenilor moderni.
„Strămoșii noștri s-au confruntat cu siguranță cu aceleași complexități de mediu și sociale”, subliniază Vincent Savolainen, precizând totodată că orientarea sexuală umană are o complexitate aparte, care nu este abordată de acest studiu.
Într-un comentariu publicat odată cu studiul, antropoloaga Isabelle Winder apreciază drept „entuziasmante” metodele de analiză comparativă utilizate. Potrivit acesteia, ele „pot lămuri probabil pentru prima dată într-un mod realist unele dintre complexitățile evoluției comportamentelor «aproape umane»”, precum utilizarea uneltelor, limbajul simbolic sau comportamentele legate de moarte.




































