De ce cască oamenii. Cercetătorii au dezvăluit motivul surprinzător
Căscatul este un comportament comun nu doar oamenilor, ci și multor mamifere și păsări, însă motivul din spatele acestui reflex atât de familiar a rămas un mister pentru cercetători mult timp.
Până recent, explicațiile populare au fost dominate de ideea că căscatul ar fi legat de respirație sau de oxigenarea organismului, însă studiile moderne arată că această teorie nu rezistă testului științific.
„Când îi întreb pe oameni «Care este motivul pentru care căscăm?», cei mai mulți spun că are legătură cu respirația sau oxigenarea organismului”, explică Andrew Gallup, profesor de biologie comportamentală la Universitatea Johns Hopkins din SUA. „Ceea ce mulți nu știu este că această ipoteză a fost testată și s-a demonstrat falsă.”
Studiile realizate în anii ’80 au manipulat nivelurile de oxigen și dioxid de carbon din aerul inspirat de voluntari, însă, deși aceste modificări au afectat respirația, nu au influențat frecvența căscatului.
Mai mult, nu s-au observat diferențe semnificative în comportamentul de a căsca la persoanele cu afecțiuni respiratorii sau pulmonare, așa cum ar fi fost de așteptat dacă căscatul ar fi fost legat de oxigenarea organismului.
Efectul căscatului asupra craniului
O explicație mult mai convingătoare ține de efectele fiziologice ale căscatului asupra craniului și creierului.
Literatura medicală arată că prin căscat crește aportul de sânge arterial către craniu, urmat de un flux venos crescut — rata cu care sângele se întoarce de la cap spre inimă. „Putem privi deschiderea largă a maxilarului ca pe o întindere localizată, similară cu întinderea mușchilor din alte zone ale corpului. Așa cum întinderea ajută circulația sângelui în corp, se pare că și căscatul are același efect asupra craniului”, explică Andrew Gallup.
În plus, căscatul poate contribui și la reglarea temperaturii creierului. Când inspirăm adânc aer în timpul căscatului, acesta trece peste suprafețele umede ale gurii, limbii și pasajelor nazale, creând un efect de „radiator” care favorizează evacuarea căldurii corporale.
Testele indică faptul că frecvența căscatului crește în medii calde și scade în medii reci, ceea ce explică și de ce anumite afecțiuni medicale sau medicamente pot duce la căscat excesiv: acestea cresc temperatura corpului sau a creierului.
Alte ipoteze despre căscat
O altă teorie susținută de dovezi este cea a „schimbării de stare”. Căscatul ar facilita trecerea creierului între diferite stări, cum ar fi somnul și starea de veghe sau plictiseala și vigilența.
„Este posibil ca, prin căscat, să se faciliteze trecerea de la rețelele cerebrale implicate în visare și introspecție la cele responsabile de concentrare și acțiune”, explică dr. Olivier Walusinski, care a publicat mai multe lucrări pe această temă.
Fenomenul de „căscat molipsitor” are și el rădăcini adânci în istorie și biologie socială. În grupurile animale, căscatul poate constitui un mecanism de sincronizare a nivelului de vigilență sau de relaxare al membrilor comunității, pregătindu-i fie pentru acțiune, fie pentru odihnă.
Această funcție socială ar putea explica de ce suntem atât de predispuși să căscăm atunci când vedem pe cineva căscând în jurul nostru.
