De ce este căscatul contagios. Un cercetător explică: Abia începem să descoperim
Șansele sunt mari să fi căscat deja azi, iar dacă nu, probabil urmează să o faci. Pentru noi, oamenii obosiți, e un gest zilnic, dar căscatul nu e deloc o exclusivitate a speciei noastre.
De fapt, căscatul apare la o gamă largă de animale, atât terestre, cât și acvatice. Însă, oare toate animalele cască?
„Nu toate animalele cască, dar se pare că toate vertebratele cască sau prezintă tipare foarte asemănătoare de deschidere largă a gurii. Acest comportament a fost documentat la pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere. Așadar, probabil a apărut inițial la peștii cu fălci, iar apoi a fost păstrat de-a lungul evoluției vertebratelor”, explică dr. Andrew Gallup, profesor de biologie comportamentală la Universitatea Johns Hopkins (SUA).
Gallup a studiat de-a lungul carierei sale diverse subiecte dintr-o perspectivă evolutivă, însă un fir constant a fost analiza semnificației funcționale a căscatului, atât la oameni, cât și la alte animale.
Ce este căscatul
„Căscatul este o întindere prelungă, localizată la nivelul craniului, care crește fluxul sanguin către creier. Aduce sânge arterial proaspăt și, în același timp, elimină sângele venos, ceea ce probabil are un rol important în starea de vigilență și în tranzițiile dintre diferite stări comportamentale la diverse specii”, spune Gallup.
În mod ironic, în cultura umană căscatul a devenit stigmatizat – dacă îl faci în public, riști să fii acuzat că ești plictisit sau nepoliticos. Știința arată însă contrariul: căscatul ar putea fi un semn că încerci să rămâi atent. Restul regnului animal nu are această problemă – cască liber, fără teama de a fi judecat.
Comportamentele asemănătoare căscatului, observate la pești sau mamifere marine, sunt foarte similare cu cele ale vertebratelor terestre. „Căscatul este extrem de stereotipizat, urmând un tipar clar, comun între specii. Asta îl face fascinant de studiat, pentru că poate fi ușor de recunoscut și la animale non-umane”, adaugă Gallup.
Numeroase cercetări sugerează că, fiind păstrat de-a lungul evoluției la atât de multe specii, căscatul are o funcție adaptativă. El ar crește fluxul sanguin către creier și ar facilita trecerile dintre stările de inactivitate și activitate, explică publicația IFL Science.
De ce este căscatul contagios
Unul dintre cele mai ciudate aspecte ale acestui comportament este faptul că este contagios. Nu doar oamenii cască „în lanț”, ci și alte animale. S-au observat, de exemplu, elefanți care cască după oamenii preferați, cimpanzei care cască după roboți, iar recent fenomenul a fost documentat și la o specie cu sânge rece.
„Abia începem să descoperim de ce căscatul este contagios. Știm însă că la oameni și la tot mai multe animale simpla vedere a unui individ care cască ne crește probabilitatea de a căsca la rândul nostru. Chiar și gândul la căscat sau cititul despre căscat poate declanșa reacția”, explică Gallup.
Încă nu există un răspuns definitiv la întrebarea de ce este căscatul contagios, însă cercetătorii au formulat câteva ipoteze.
Una dintre ele sugerează că fenomenul ar putea fi un efect secundar al cogniției sociale: oamenii și multe animale trăiesc în grupuri, iar imitarea inconștientă a comportamentelor celorlalți ar facilita coordonarea și coeziunea socială.
O altă ipoteză susține că ar fi vorba de un rol adaptativ direct, prin care căscatul contagios ajută grupul să se sincronizeze și să devină mai vigilent la pericole, sporind astfel șansele de supraviețuire.
Indiferent de explicație, căscatul rămâne un comportament comun, vechi și surprinzător de important. Fie că apare la oameni, elefanți sau pești, fie că se transmite între prieteni, străini sau chiar între specii, căscatul ne arată cât de profund sunt înrădăcinate unele tipare în biologia noastră.
