„De ce mă scoți tu pe mine de la căldurică?” Furia celor obligați să meargă câteva zile pe săptămână la birou, deși muncesc mai bine remote
Tot mai mulți angajați se confruntă cu aceeași dilemă: de ce sunt obligați să revină la birou, chiar și atunci când jobul lor se poate desfășura perfect de acasă? O postare de pe Reddit surprinde foarte bine aceste întrebări, punând pe masă frustrările și nedumeririle unui om care muncește eficient remote, dar este forțat să respecte un program fix la sediu. În jurul acestei postări s-au adunat numeroase comentarii, fiecare oferind o altă perspectivă, unele ironice, altele critice, altele explicative.
Discuțiile despre obligativitatea revenirii la birou au devenit tot mai frecvente în companii, iar multe persoane simt că aceste decizii sunt luate fără o logică reală sau fără a ține cont de modul în care lucrează efectiv angajații. O postare de pe Reddit surprinde perfect frustrarea celor care își pot face jobul impecabil de acasă, dar sunt obligați să vină câteva zile la birou.
Postarea care a deschis discuția
„Ajutați-mă să înțeleg frenezia asta cu mersul la muncă X zile pe săptămână, obligatoriu, aplicat tuturor. Cum poate cineva să conceapă că asta ar fi o idee bună, când tu ai deja o peșteră cu 4 monitoare, internet, scaun și condiții de 10x ori mai bune decât acolo? Cum poate cineva să se gândească că toți angajații vor fi mai eficienți la birou decât acasă și să bage aceleași condiții pentru toți? Sincer, vreau să înțeleg cum se ajunge la o astfel de decizie, de la început la final.
Ce înțeleg eu:
- sunt persoane care pur și simplu nu se pot concentra de acasă și au nevoie de un stimul extern, să fie priviți în centrul reflectorului de către colegi cum bagă coadele;
- există tipul de oameni care pur și simplu se bucură când schimbă câte o bârfă cu ceilalți colegi;
- deseori întâlnit este și frugalul extrem, care vrea să facă economie la curent / căldură.
De înțeles. Oamenii ăștia oricum veneau la birou și înainte, sau ar fi venit de bunăvoie dacă li s-ar fi dat opțiunea.
Argumentul cu «am închiriat deja biroul»
Mai e și clasicul am închiriat deja biroul și ar fi păcat să nu îl folosim. Păcat pentru cine, exact?
- pentru tine, ca management, că ai luat o decizie (spațiu mare de birou) care nu e apreciată de majoritate și vrei acum să o justifici, chiar dacă implicit faci rău?
- pentru că altfel ar trebui să recunoști că s-a schimbat realitatea și poate nu mai ai nevoie de atâta spațiu?
Pare mult a copium, dar pe curu’ nostru. Nu mai bine făceai un formular și îl dădeai tuturor colegilor să-și exprime clar: «Eu prefer X zile la birou / remote». Și apoi luai birou în funcție DOAR de acei oameni care voiau să meargă?
Sau e vorba de imagine? Nu pot să nu mă întreb dacă nu e și:
- frica să nu pari «slab» în fața competitorilor care bagă deja WFO (work from home – lucrul de acasă) obligatoriu;
- argumentul pasiv-agresiv dacă noi putem, poți și tu;
- sau placa cu ne întoarcem la normal.
Normalul cui, exact? Al oamenilor introvertiți, care lucrează mai bine în liniște? Al celor cu 1-2 ore pe drum zilnic? Sau normalul management-ului crescut în cultura te văd pe scaun, înseamnă că muncești?
Partea care mă lovește. Ce nu înțeleg și de unde vine frustrarea:
- de ce mă scoți tu pe mine de la căldurică, dintr-un mediu în care livrez bine;
- de ce nu-mi compensezi în niciun fel răul pe care mi-l faci.
Un beneficiu (remote, WFH) devine brusc obligație (X zile la birou):
- timp pierdut pe drum;
- randament mai mic (zgomot, open space, întreruperi);
- mai puțină flexibilitate;
- și, inevitabil, începe să apară dorința de a pleca.
Nu crezi că ar trebui măcar compensat răul făcut? Da, dar asta ar însemna ca și ceilalți colegi care deja se bucurau să meargă fizic să primească bine și ei - și n-aveți buget, bineînțeles.
Ce s-a întâmplat cu WLB-ul (echilibrul dintre viața profesională și viața personală)? Acum, cu decizia asta:
- WLB-ul ăla dispare sau doar nu mai e prioritar;
- sau e doar strategie de marketing și atât?
Întrebarea pentru voi. Lăsând la o parte rant-ul:
- Voi cum vedeți logica din spatele acestor decizii de X zile obligatoriu la birou pentru toți, mai ales pentru joburi de tip dev, care pot fi 100% remote?
- Aveți explicații din interior (management, HR, etc.)?
- Ați văzut implementări mai ok (ex: «cine vrea vine, cine nu, nu», birouri dimensionate după cerere, nu după moft)?
Chiar sunt curios de perspective de la colegi din domeniu, nu doar PR-ul oficial”, este postarea unui internaut.
Comentariile care au aprins și mai tare discuția
Un comentator explică „realitatea” zilelor petrecute la birou: „Stai 2 ore la masă, 2 ore la cafele și o oră la fumat. Restul până la 8 ore, bârfă și pupat în c*r șefii. A, da... printre picături și un pic de muncă, un mail, o ședință, etc...”
Altul vede totul ca pe o piramidă a inutililor care trebuie să-și justifice existența „Logica e simplă și egoistă. Tu muncești, aduci bani de la clienți. Peste tine se află o ierarhie întreagă de lepre care trăiesc pe munca ta. Ăștia se numesc managerași, manageri, uber-manageri și pi**ul președinte. Dacă nu vii TU la birou, lumea începe să își dea seama că ei sunt cam degeaba și se pierde coeziunea în firmă. Dacă tu vii la birou, brusc rolul lor de a sta cu ochii pe tine capătă sens. Asta e tot”.
Un alt utilizator vorbește despre reacții extreme la stres și decizii toxice: „Logica e simplă, o companie mare întotdeauna reacționează doar atunci când în spate este un stresor. Exemplu de stresor:
- prea mulți angajați, ne-am dori să plece voluntar, de cele mai multe ori asta duce la full office
- s-au investit X mii de euro pentru birou și nu vine nimeni, ca să nu ne facem de râs, managerul românache cheamă oamenii la birou
Orice ai zice despre politica WFH, asta absolut nu se aplică pentru toată lumea. Corporațiile au talentul ăsta de a poziționa oamenii «de stânga» și «de dreapta». Niciodată o regulă nu se aplică la toată lumea într-o firmă, cine zice altceva, habar n-are dinamica din corporații”.
Urmează perspectiva economică, interesul statului și al businessurilor locale: „Sunt multe motive, toate toxice. Pe lângă ierarhia de manageri incompetenți care dacă nu te văd fizic în fața lor simt că nu au control, mai sunt motive economice:
- tu când mergi la birou cheltuiești mai mult. Consumi benzină și mănânci la restaurantul de lângă birou. Restaurantul de lângă birou nu ar supraviețui dacă oamenii lucrează de acasă, nu ar plăti angajați, nu ar plăti taxe.
- birourile ar sta goale și nu s-ar mai închiria, alți bani lipsă în economie.
Este în interesul statului și al proprietarilor de birouri și restaurante ca tu să vii la birou. Și se face lobby la middle și upper management pentru asta”.
Un comentator critică angajații care profită de remote pentru a munci mai puțin: „Când văd zilnic pe Slack – «cannot join daily today» (nu pot să particip la daily astăzi) ... când întreb un coleg o chestie și îmi răspunde după 3 ore... sincer, îi înțeleg pe aia care vor back to office. Dacă toți și-ar face treaba nu cred că ar chema nimeni înapoi la birou lumea.
Dar totuși, ai 8 ore în care trebuie să lucrezi, ne place sau nu. Nu zice nimeni să lucrezi NON STOP, dar când tu nici măcar la daily nu poți veni și nu răspunzi pe Slack cu orele, e clar că freci menta HARDCORE sau ești în altă parte, în oraș... sau lucrezi la altă firmă”.
