De necrezut! De ce a fost furat creierul lui Albert Einstein, după moartea geniului! Investigația care a scos la iveală secrete tulburătoare

Albert Einstein, cu siguranță, este unul dintre cei mai deștepți oameni care au existat vreodată pe planetă. Celebrul fizician a murit din cauza accident vascular celebral. Puțini sunt cei care știu, totuși, ce s-a întâmplat cu creierul savantului.

De necrezut! Ce s-a întâmplat cu creierul lui Albert Einstein, după moartea geniului!

Inteligența lui Albert Einstein a impresionat toată planenta. El avea IQ de 160, peste media normală. S-a stins din viață la 76 de ani, în anul 1955. 

Ultima dorință nu i s-a respectat

Una dintre sale dorințe nu a fost respectată, însă, chiar dacă era extrem de importantă.

„Vreau să merg când vreau să merg. Este lipsit de gust să prelungești viața în mod artificial”, a spus Einstein în momentul în care i s-a sugerat o intervenție chirurgicală care ar fi putut să îl ducă într-o stare vegetativă.

Înainte de a muri, Einstein a dorit să clarifice faptul că dorește să fie incinerat, pentru ca rămășițele sale să nu fie studiate. Totuși, lucrurile nu s-au întâmplat chiar așa.

După ce Einstein a murit, patologul din spital, pe nume Thomas Harvey a furat creierul celebrului savant. Până s-a aflat informația, Harvey a reușit să solicite fiului celebrului fizician, Hans Albert, o investigație efectuată în numele și interesul științei.

Furtul l-a lăsat fără job. După ce a plecat de la spitalul Princeton, Thomas Harvey a dus creierul în Philadelphia unde a tăiat organul în 240 de bucăți, păstrate în celoidină, o formă cauciucată de celuloză.

În timp, Harvey a încercat să aibă grijă de creierul lui, practicând medicina în diferite medii și studiind materia cenușie a celebrului creier, dar în timpul său liber.

Cele mai importante realizări ale lui Albert Einstein în materie de fizică

Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.

Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietățile termice ale luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiației (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii.