De unde provine, de fapt, cuvântul hamac. Cine a fost primul european care a consemnat această metodă inedită de odihnă
De la jungla Americii de Sud până în grădinile urbane moderne, hamacul și-a păstrat forma și funcția timp de peste 500 de ani. Puțini știu însă că acest obiect devenit simbol al relaxării are origini strâns legate de civilizațiile indigene din Caraibe și de primele explorări europene în Lumea Nouă.
De la „hamaka” la hamac - o invenție cu rădăcini indigene
Cuvântul „hamac” provine din limba taino, vorbită de populațiile indigene din zona Caraibelor, iar termenul original, „hamaka”, desemna o plasă împletită din fibre vegetale, suspendată între doi copaci. Cristofor Columb a fost primul european care a consemnat această metodă inedită de odihnă, după ce a observat-o în timpul călătoriilor sale din secolul al XV-lea. Exploratorii au remarcat rapid utilitatea hamacului în zone cu soluri umede, infestate de insecte sau greu accesibile.
Practic și compact, hamacul a fost rapid adoptat de marinari, mai ales pentru avantajul de a economisi spațiu și de a oferi un somn mai stabil la bordul vaselor. Balansul natural al hamacului contracara mișcările navei, făcându-l o soluție ideală în spațiile înguste ale corăbiilor. Ulterior, armatele europene au preluat și ele ideea, folosind hamace în tabere de campanie, în special în condiții tropicale sau în expediții.
Nu este doar un obiect. Ce semnifică, de fapt, cuvântul „hamac”
În prezent, hamacul nu mai este doar un obiect funcțional, ci și un element cultural și estetic. Îl regăsim în grădini, pe terase, în campinguri sau chiar în interioare amenajate în stil boem. Fie că este realizat din fibră de palmier, bumbac sau materiale sintetice moderne, principiul rămâne același: un spațiu suspendat, între cer și pământ, care oferă odihnă și liniște.
De la inovație practică la simbol al evadării moderne, hamacul rămâne o legătură între tradiție și confort. O invenție simplă, dar cu o istorie fascinantă, care demonstrează cum ingeniozitatea nativă a traversat oceane și epoci – rămânând relevantă și astăzi.
