Destinația care a făcut istorie în turismul românesc, una dintre cele mai elegante stațiuni din România

Înainte ca litoralul să devină principala destinație de vacanță, mii de oameni își petreceau verile într-o stațiune din Banat care rivaliza cu cele mai apreciate centre balneare ale Europei Centrale. Buziaș atrăgea familii din marile orașe ale Imperiului Austro-Ungar, dar și din Banat, datorită izvoarelor minerale renumite și atmosferei elegante care îi cucerea pe vizitatori.

Stațiunea Buziaș a fost una dintre cele ami elegante din Europa. Foto: Vatra MCP

Aici, zilele aveau un ritm bine stabilit, iar serile se încheiau aproape întotdeauna în acordurile fanfarei. Farmecul locului a rămas până astăzi unul dintre cele mai frumoase capitole din istoria turismului românesc.

Stațiunea elegantă de altădată 

La începutul secolului trecut, sezonul balnear de la Buziaș începea la mijlocul lunii mai și continua până la începutul lui octombrie. Hotelurile și vilele își primeau oaspeții veniți din toate colțurile regiunii, iar stațiunea devenea una dintre cele mai animate destinații de odihnă și tratament.

Diminețile începeau cu un pahar de apă minerală băut direct de la izvor, urmat de procedurile terapeutice recomandate vizitatorilor. După tratament, oamenii se plimbau prin parcul umbrit, traversau celebra colonadă din lemn și petreceau ore întregi în aerul răcoros al stațiunii.

Lacul Sfântul Anton era locul preferat pentru plimbările cu barca, iar terasele se umpleau de turiști care profitau de liniștea după-amiezilor de vară.

Seara transforma complet atmosfera. Fanfara devenea principala atracție, iar concertele adunau localnici și vizitatori deopotrivă. Aici se legau prietenii, începeau povești de dragoste și se stabileau întâlnirile pentru ziua următoare. Într-o epocă fără telefoane și rețele sociale, un zâmbet și promisiunea unei noi întâlniri la concert erau suficiente.

Grand Hotel și izvoarele care au făcut celebru Buziașul

În centrul stațiunii se ridica impunătorul Grand Hotel, construit între 1848 și 1853. Clădirea, pe a cărei fațadă apăreau denumirile „Nagy Szálloda” și „Grand Hôtel”, era punctul din care porneau aleile spre izvoare, băi și parc și găzduia, în același timp, administrația stațiunii, scrie Historia.

Renumele Buziașului s-a construit în jurul izvoarelor sale minerale. Prima analiză chimică a apelor a fost realizată încă din 1805, iar câteva decenii mai târziu specialiștii le comparau cu cele din celebrele stațiuni europene Spa și Pyrmont. Îmbutelierea apei începuse încă din 1840, iar izvoarele Mihai și Iosif trimiteau sticle până în Germania. La începutul secolului XX, apa minerală de Buziaș era premiată la expoziții internaționale și contribuia la prestigiul stațiunii.

O lume care și-a păstrat farmecul

Buziașul nu era doar un loc dedicat tratamentelor balneare. Muzica și viața culturală ocupau un loc important în programul verii. În 1937, compozitorul Filaret Barbu organiza aici un curs de vară de muzică și dirijat, la care participa și corul condus de Ion Vidu, confirmând statutul stațiunii ca loc de întâlnire pentru artiști și iubitori ai muzicii.

Printre aleile umbrite și castanii bătrâni își făceau apariția și veverițele, care deveniseră o prezență obișnuită pentru turiști. Acestea au rămas unul dintre simbolurile orașului și sunt celebrate astăzi printr-un festival dedicat lor.

Fotografiile de epocă surprind o stațiune cosmopolită, în care se auzeau româna, maghiara, germana și franceza. Buziașul era locul unde vacanțele aveau eleganța altor vremuri, apa minerală era principalul motiv al călătoriei, iar o simplă plimbare pe sub colonadă devenea unul dintre cele mai așteptate momente ale fiecărei zile.