Dora d'Istria, una dintre cele mai remarcabile figuri feminine ale secolului al XIX-lea
Prinţesa Elena Ghica, fiica banului Mihalache Ghica şi nepoata domnitorului Grigore Ghica, cunoscută și ca Dora d'Istria, a fost una dintre cele mai remarcabile figuri feminine ale secolului al XIX-lea, prima femeie din istorie care a escaladat vârful Moench din Alpii Elveţieni, unde a înfipt tricolorul românesc.
Prinţesa Elena Ghica s-a născut în Bucureşti pe 3 februarie 1828, într-o familie nobilă, fiind nepoata domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. Mama ei a fost Catinca Ghica, prima femeie româncă care a publicat o carte tradusă din limba franceză. Dora d'Istria a fost pseudonimul pe care l-a ales prinţesa, pentru a dobândi gloria, graţie talentului şi nu viţei nobile.
Încă de la o vârstă fragedă, a uimit cu inteligența ei. La 5 ani, învaţa deja limbile greaca, latina, franceza, italiana, engleza şi germana, la ani a scris prima nuvelă, iar la 14 ani traducea „Iliada” lui Homer din originar în limba germană. Frumuseţea şi talentul prinţesei au făcut furori în Rusia, vrăjindu-l chiar pe ofiţerul rus Alexandr Kolţov Masalski, cu care s-a căsătorit în 1849, la Iaşi, şi a părăsit ţara pentru a se stabili la Sankt Petersburg.
A fost izgonită din Rusia
Prinţesa româncă, care picta extraordinar, a câştigat în Rusia un premiu la concursul de peisaje organizat de muzeul Ermitaj. Ideile liberale ale eruditei prinţese nu i-au făcut însă viaţa bună în Rusia. „Dora D`Istria urmă pe bărbatul său în Rusia unde a stat vreo 5-6 ani până când în timpul războiului din Crimea, opţiunile sale foarte liberale făcură pe miniştrii să-i spună neted că altă ţară, nu imperiul lui Nicolae I s-ar potrivit mai bine cu obiceiurile şi pornirile spiritului ei”, scrie Ionescu Gion în. „Portrete istorice”, în capitolul alocate prinţesei Ghica, relatează Adevărul.ro.
A fost pedepsită de oficialităţile ruse pentru că şi-a arătat simpatia pentru Franţa şi Anglia şi nu s-a sfiit să-şi expună convingerile în timpul Războiului Crimeii. În 1856, a ajuns să fie bătută la palatul gubernial din capitala rusă. Izgonită din Rusia, s-a separat de soţ. Nu a divorţat oficial şi a rămas principesa Kolţov-Masalski.
După plecarea din Rusia s-a lansat ca scriitor în lumea artistică sub pseudonimul Dora D`Istria, pe care l-ar fi ales pentru că ar fi vrut să-şi sublinieze apartanenţa balcanică, familia sa având origini albaneze. S-a mai spus că „Dora” ar veni de la cuvântul „dor” şi poate acesta a fost modul în care prinţesa, care a trăit departe de ţară, a vrut să-şi exprime sentimentele constante de dor faţă de patria sa şi de neamul românesc pe care l-a promovat pe meleaguri străine.
Pe lângă activitățile sale artistice, a dus o viață aventuroasă, era activă, curajoasă și atrasă de lucruri noi și de cunoaștere. A mers în Elveția și a escaladat Muntele Moench (4105 m). A ridicat steagul României pe vârf, devenind prima alpinistă româncă și una dintre primele femei alpiniste din lume. A vizitat Italia și a escaladat Muntele Vezuviu. Fire activă, a fost, de asemenea, o pasionată de tir și de echitație.
Scrisul a fost cel care a pus-o pe prințesa româncă pe harta lumii. A abordat o gamă largă de subiecte și a scris cărți despre folclor, situația femeilor din Orient, istorie și artă. A contribuit cu articole și studii despre literatură, geografie, istorie și artă la publicații străine de renume. În ceea ce o privește pe Dora, se spune că a fost, de asemenea, o jurnalistă excelentă. A fost o luptătoare pentru drepturile femeilor.
Ce s-a întâmplat cu averea sa
În calitate de feministă, a insistat asupra faptului că femeile erau egale cu bărbații. În anumite domenii, ea a susținut superioritatea femeilor. Tot pentru drepturile femeilor a militat şi în „Les femmes en Orient”, carte apărută în 1859. A publicat, de-alungul carierei sale de scriitoare, în şase limbi: franceza, italiana, greaca, rusa, germana şi engleza. Scrise departe de ţară, lucrările sale nu au fost traduse în română.
Deși nu și-a petrecut întreaga viață în România și nu a creat pe pământ românesc, se spune că prințesa nu s-a considerat niciodată ca neaparținând patriei sale. Ea și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la Florența, în Italia.
Cea mai erudită prințesă pe care a dat-o România a murit la 17 noiembrie 1888 la Florența, într-o vilă numită Villa D`Istria. „Prin testamentul olograf ce s-a găsit după moarte, Dora D`Istria, după mici legături lăsate fraţilor şi servitorilor săi, instituie moştenitoare a averii sale din România pe Primăria Bucureşti, însărcinează pe Primăria Florenţa a vinde Villa D`Istria în folosul institutului de surdo-muţi”, explică Ionescu Gion în „Portrete Istorice”.
Şi-a lăsat averea Primăriei din Bucureşti cu menţiunea de a fi folosită pentru administrarea spitalului Pantelimon, unitate care a fost ctitoria familiei Ghica. La dorinţa sa a fost incinerată, iar cenuşa sa a fost depusã la Cimitirul „Trespiana” din Florenţa. A lăsat în urmă o moştenire spirituală importantă care, din păcate, semenilor din ţara sa le-a fost mai puţin cunoscută.
