Educaţia sexuală a tinerilor în perioada interbelică

Schimbarea societăţii putea fi percepută urmărind evoluţia vestimentaţiei, care aşa cum remarcau majoritatea ziariştilor, devenea tot mai revelatoare, a literaturii, care acorda o atenţie deosebită iubirii senzuale, sau a cinematografului.

În acest context pe care majoritatea pedagogilor, juriştilor, teologilor sau profesorilor l-au caracterizat drept o criză a moralităţii, ale cărei efecte au încercat să le combată în lucrările lor dedicate educaţiei morale a tinerilor, s-a conturat un discurs public despre necesitatea abordării temei sexualităţii într-o manieră deschisă.

Problema sexualităţii a lipsit o perioadă îndelungată de pe agenda dezbaterilor publice, această absenţă putând fi explicată prin refuzul de a ofensa pudoarea publică. Dorinţa de conformare la subiectele ce se cădeau abordate în spaţiul public, a acţionat ca o barieră de o riguroasă impermeabilitate cu privire la tema sexualităţii.

Nu întâmplător, cei care au lansat într-o manieră deschisă acest subiect, dând tonul dezbaterii publice din jurul lui au fost medicii. Confruntaţi cu efectele completei ignoranţe a populaţiei în general, şi a tinerilor în special în privinţa aparatului reproducător, atât medicii practicanţi cât şi studenţii la medicină, au depus eforturi considerabile pentru a combate tendinţa societăţii de a trece sub tăcere aceste aspecte ale anatomiei umane.

Citeşte mai multe în Historia