Fabrica fabuloasă din România de care toată lumea a uitat. A fost construită în secolul XIX, pe un celebru bulevard din Capitală
Puțini sunt cei care știu că prima fabrică de ciocolată din România a fost înființată la București, într-un timp în care dulciurile fine erau un lux neobișnuit pentru acele timpuri.
Povestea acestei fabrici, care a ajuns să fie una dintre cele mai mari din sud-estul Europei, este strâns legată de numele lui Constantin Zamfirescu, un antreprenor vizionar care a transformat un mic atelier într-o afacere de succes, scrie Historia.
De la un mic atelier la o fabrică renumită
Prima fabrică de ciocolată din România a fost deschisă în anul 1891, de industriașul francez F. Bresson, pe actualul bulevard Kogălniceanu, numărul 38.
După câțiva ani, în 1898, aceasta a fost cumpărată de Constantin Zamfirescu, un om de afaceri care a avut viziunea de a transforma producția locală de ciocolată într-o industrie prosperă.
Un document semnat de Frédéric Damé în lucrarea sa Bucureștiul în 1906 atestă succesul afacerii: la începutul secolului XX, fabrica vindea produse de aproximativ opt sute de mii de franci elvețieni, o sumă impresionantă pentru acea perioadă.
Olimpia Zamfirescu, fiica antreprenorului, amintea mai târziu cu mândrie: „Copiii mă respectau și mă invidiau. Nu din cauză că eram din cale-afară de drăguță sau că aș fi avut multe jucării, ci pentru că tata era proprietarul unei fabrici de ciocolată.”
Expansiunea și succesul fabricii
Datorită prosperității de care se bucura, la începutul anilor 1920, Constantin Zamfirescu a inaugurat o fabrică mai mare pe Calea 13 Septembrie. Aceasta era dotată cu hale moderne de producție, depozite și locuințe pentru muncitori, iar utilajele au fost aduse din Germania.
Datorită acestor investiții, fabrica de ciocolată "Zamfirescu" a devenit cea mai mare din sud-estul Europei, fiind furnizoare a Curții Regale.
Parteneriatul cu Casa Capșa a reprezentat un alt moment important pentru firmă. În 1922, fabrica a primit dreptul de a folosi numele "Capșa SAR" pe etichetele produselor sale, iar în 1931 a obținut dreptul de a vinde ciocolată sub marca și ambalajul Capșa.
Printre cele mai renumite cofetării "Zamfirescu" din București se numărau cele de pe Bulevardul Regina Elisabeta și Calea Victoriei, în apropierea Palatului Regal. Produsele erau căutate nu doar în Capitală, ci și în alte orașe mari precum Sinaia, Chișinău și Iași.
O anecdotă savuroasă povestește că Iuliu Maniu, aflat la Sinaia, a mers la cofetăria "Zamfirescu" pentru a cumpăra bomboane reginei Maria. Fascinat de varietatea produselor, a zăbovit atât de mult încât a întârziat la întâlnirea cu familia regală, punând vina pe... "treburile de stat"!
Sfârșitul tragic al lui Constantin Zamfirescu
Influența fabricii „Zamfirescu” a fost atât de mare încât apare menționată și în literatură. Gabriela Adameșteanu o amintește în romanul Dimineață pierdută, prin intermediul personajului Vica Delcă, care evocă perioada încare fabricile Zamfirescu erau sinonime cu excelența în ciocolată.
Din păcate, acest imperiu al dulciurilor a avut un sfârșit dramatic. După instaurarea regimului comunist, fabrica de ciocolată "Zamfirescu" a fost naționalizată în 1948. Constantin Zamfirescu, răpus de durere că și-a pierdut afacerea construită cu trudă, și-a pus capăt zilelor. Familia sa a fost arestată, asemenea multor altor antreprenori considerați exponenți ai "regimului burghezo-moșieresc".
