Igiena sofisticată a unei civilizații de acum 3.000 de ani. Noi descoperiri arată că lumea nu era deloc rudimentară
Cercetări recente schimbă radical imaginea despre viața cotidiană din Antichitate. În Anatolia, acum 3.000 de ani, hitiții practicau o igienă surprinzător de sofisticată. Aveau băi, căzi imense, sisteme de drenaj, ustensile specializate și soluții pentru spălat. Curățenia nu era un gest ocazional, ci parte a unui ritual care organiza viața socială, politică și religioasă. Descoperirile arată o civilizație mult mai avansată decât se credea în Epocă a Bronzului Târziu.
Acum 3.000 de ani, lumea nu era rudimentară, ci avansată
Pentru hitiți, curățenia nu ținea doar de confort sau estetică. Ea definea statutul social, relația cu divinitatea și ordinea comunității.
Textele cuneiforme și dovezile arheologice analizate recent arată că spălatul, filtrarea apei și îndepărtarea murdăriei erau practici regulate, atent reglementate.
Hainele, vasele, statuile sacre și trupul uman erau supuse unor proceduri clare de curățare, folosind apă și substanțe cu efect de detergent.
Surprinzător pentru o societate de acum trei milenii, hitiții aveau noțiuni clare despre contaminare și despre necesitatea menținerii unui corp „adecvat” pentru viața publică și religioasă. Curățenia devenea o condiție a normalității, nu un privilegiu exotic.
Curățenia era o condiție obligatorie pentru activitatea religioasă. Preoții, lucrătorii din temple și chiar brutarii care pregăteau pâinea pentru zei trebuiau să fie spălați, îngrijiți și îmbrăcați în haine curate. Părul și unghiile trebuiau tunse, iar veșmintele, proaspăt spălate.
Înainte de ritualuri, regii și reginele își spălau mâinile, le ștergeau cu cârpe și urmau secvențe de purificare atent prescrise. Aceste acțiuni nu erau opționale. O persoană impură din punct de vedere fizic putea fi considerată nepotrivită pentru a se apropia de divinitate.
Băile sofisticate din Epoca Bronzului Târziu
Descoperirile arheologice din situri precum Ḫattuša, Šarišša sau Tarsus au scos la iveală căzi ceramice de mari dimensiuni, multe dintre ele conectate la sisteme de drenaj.
Acestea erau amplasate în încăperi cu podele impermeabile, interpretate drept spații dedicate spălatului.
Unele căzi aveau scaune integrate, mânere pentru golirea apei și urme de tratament al suprafeței, semn al unei utilizări frecvente.
Alături de ele au fost găsite vase pentru turnarea apei și recipiente pentru uleiuri sau substanțe de curățare.
Cercetătorii merg până la a sugera că, în anumite orașe hitite, aproape fiecare locuință putea avea o cadă.
O asemenea infrastructură plasează societatea hitită mult peste imaginea tradițională a lumii din Epoca Bronzului Târziu.
Cultură a igienei acum 3.000 de ani
Regii și reginele urmau secvențe precise de spălare înainte de ritualuri, iar orice abatere putea fi percepută ca o ofensă adusă divinității.
Curățenia nu era însă echivalentă cu puritatea rituală. Ea reprezenta o condiție necesară, completată de ceremonii menite să refacă echilibrul sacru. Tocmai această distincție arată nivelul de rafinament al gândirii hitite, în care igiena, simbolul și puterea se intersectau.
Pentru lumea cercetării, descoperirile sunt uimitoare. Hitiții, o civilizație care a trăit în urmă cu 3.000 de ani nu trăiau într-o societate rudimentară. Ei construiseră o cultură a igienei care definea ce înseamnă civilizația însăși.
Cercetarea este semnată de Ana Arroyo de la Universitatea Complutense din Madrid și a fost recent publicat în Anatolian Studies.
