Împăratul care a ajuns pe tronul Imperiului Roman și a adus grandoare acestuia. A încheiat "pacea eternă" cu un dușman nemilos
Iustinian I a ajuns pe tronul Imperiului Roman de Răsărit în anul 527. Acesta a încheiat "pacea eternă" cu dușmanul de la răsărit, Imperiul Sasanid, acceptând să plătească în schimb o importantă cantitate de aur, în fiecare an.
Iustinian I a devenit împarat în 527
La data de 14 noiembrie 565 a încetat din viaţă împăratul bizantin Iustinian I. Acesta se născuse în 482, în satul Tauresium, situat lânga Justiniana Prima din prefectura română Iliria. Familia lui de ţarani era vorbitoare a limbii latine, iar Iustinian era nepotul viitorului împarat Iustin I, care a făcut după anul 470 carieră militară în armata împaratului Leon I al Imperiului Român de Răsărit (457-474).
Iustinian a devenit împarat în 527. Visul lui Iustinian a fost să reconstruiască Imperiul Roman (creştinat însa) prin unirea celor două imperii, de apus şi de răsărit. A reuşit în parte prin generalul său Belisarie care a cucerit Peninsula Italică şi nordul Africii. Încercarile grele din punct de vedere militar şi financiar de cucerire a Italiei, începute de Belisarie şi încheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efect îndelungat. În 568, venirea longobarzilor acolo a distrus opera lui Iustinian.
Care a fost cea mai mare realizare a împăratului
Evenimentul intern cel mai important a fost răscoala Nika din Constantinopol. Opozanţii lui Iustinian au proclamat un alt împarat, pe Hepatius, nepotul fostului împarat Anastasiu I. În timp ce Iustinian vedea situaţia ca şi pierdută, soţia sa, împaratesa Teodora, o fostă artistă de circ, s-a opus retragerii din Capitală. Prin negocieri purtate de Narses cu revoltaţii și prin atacul surprinzator al lui Belisarie cu trupele loiale împaratului în hipodrom, unde s-au adunat revoltaţii, rascoala a fost potolită.
Una dintre cele mai mari realizari ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman începută în 529. Iustinian a încercat să revitalizeze societatea romana, aflată în ultimul stadiu al descompunerii, printr-o uriaşă operă de sistematizare a dreptului clasic şi postclasic, astfel încât să poata fi aplicat la realitaţile secolului al VI-lea din Imperiul Roman.
Împăratul Iustinian se îmbolnăvise de ciumă
Sursele antice susțin că însuși împăratul Iustinian s-a îmbolnăvit de ciumă, dar a supraviețuit. La apogeul epidemiei, 10.000 de oameni mureau, în fiecare zi, din cauza molimei, iar măsurile luate pentru îngroparea cadavrelor nu mai făceau față. Cele mai multe cadavre ajungeau în gropi comune sau erau lăsate să putrezească pe stradă. În unele cazuri, cadavrele erau urcate pe vase și aruncate în mare, sfârșind înapoi pe țărm, aduse de valuri.
Chiar dacă cei mai mulți istorici au considerat că molima care a devastat Imperiul Bizantin în timpul domniei lui Iustinian a fost o formă de ciumă, chestiunea a relativ controversată până recent. În 2013, o echipă de cercetători a reușit să extragă ADN din dinții a două schelete descoperite în Bavaria. Dave Wagner, profesor asociat la Northern Arizona University din Flagstaff, și echipa sa au descoperit fragmente de ADN de Yersinia pestis, bacteria care provoacă ciuma, în aceste rămășițe umane cu o vechime de aproape 1.500 de ani.
