Istoria fascinantă a României. Cum a scăpat Timișoara de sub dominația Imperiului Otoman
Istoria Transilvaniei este una plină de evenimente dramatice, iar cucerirea Timișoarei de către otomani reprezintă un episod definitoriu al evoluției regiunii.
Drumul Banatului spre dominația otomană a fost marcat de lupte crâncene, trădări și schimbări majore de suzeranitate, influențe de marile conflicte europene, potrivit Historia.
Contextul prăbușirii Regatului Maghiar
După dezastrul de la Mohács din 1526, când armata maghiară a fost înfrântă de otomani, Regatul Maghiar a intrat în colaps. Acest dezastru a permis Imperiului Otoman să-și extindă influența în regiune.
Spre deosebire de Transilvania, care a rămas un principat autonom sub suzeranitatea otomană, Banatul a fost direct ocupat și transformat într-un vilayet (pașalâc), condus de un beglerbeg.
La 4 septembrie 1541, Banatul și Transilvania au intrat oficial sub suzeranitatea Porți, când Ioan Sigismund Zápolya, principele Transilvaniei, și Petru Petrovici, comitele de Timiș, au primit simultan steagul de investitură din partea sultanului Süleyman I.
Ambițiile expansioniste ale Habsburgilor au determinat Banatul și Transilvania să se alăture Sfântului Imperiu Romano-German în 1551, sfidând astfel suzeranitatea otomană.
Sultanul a reacționat prompt, trimițând o armată condusă de beglerbegul Rumeliei, Sokollu Mehmed pașa, pentru a recuceri regiunea. Încercarea din toamna anului 1551 a eșuat, însă în anul următor otomanii au reluat ofensiva sub conducerea vizirului Kara Ahmed pașa.
În vara anului 1552, trupele otomane au devastat Banatul de câmpie și au ocupat puncte strategice esențiale, inclusiv cetățile Timișoara și Lipova.
După un asediu dificil, Timișoara a capitulat pe 25 iulie 1552, primind promisiunea unei retrageri pașnice a populației și garnizoanei care apăra orașul. Totuși, vizirul Ahmed pașa a încălcat înțelegerea: apărătorii orașului au fost masacrați, iar comandantul garnizoanei, Ștefan Losonczy, a fost decapitat.
Transformarea Timișoarei în reședință de pașalâc a marcat o perioadă de peste 160 de ani de dominație otomană asupra Banatului.
În această perioadă, orașul a devenit un important centru administrativ și militar otoman, cu o populație mixtă formată din turci, români, sârbi și alte grupuri etnice. Pe de altă parte, ocupația otomană a adus stagnare economică și distrugeri repetate ca urmare a războaielor cu habsburgii.
Recucerirea Timișoarei de către austrieci
Finalul stăpânirii otomane a venit în contextul războiului austro-venețiano-otoman din 1714-1718. După decenii de confruntări, generalul Eugeniu de Savoia a reușit să cucerească Timișoara într-un moment crucial, chiar înainte de a fi nevoit să ordone retragerea trupelor sale.
Victoria habsburgică a fost consfințită prin pacea de la Passarowitz (1718), prin care Imperiul Austriac a intrat în posesia Banatului, alături de Oltenia, Serbia și nordul Bosniei.
Această victorie a marcat începutul unei noi epoci pentru Timișoara, care a rămas sub stăpânirea austriacă până în 1918, când monarhia austro-ungară s-a destrămat, iar Banatul a fost împărțit între România și Serbia.
