Linia invizibilă pe care animalele și nici chiar păsările nu o trec. Unul dintre marile mistere ale lumii
Lumea animalelor din Asia și Australia este complet diferită, iar motivul are legătură cu o linie invizibilă care separă cele două continente vecine. Majoritatea speciilor nu trec niciodată această graniță imaginară – nici măcar păsările. Nici măcar microbii. Așa a fost timp de zeci de milioane de ani, iar acest lucru a influențat evoluția animalelor în moduri diferite de fiecare parte a liniei. Aceasta poartă numele naturalistului britanic Alfred Russel Wallace, care a descoperit acest fenomen în secolul al XIX-lea. Misterul acestei frontiere naturale continuă să fascineze cercetătorii și azi.
Linia care nu se vede, dar pe care animalele nu o trec
Totul a început acum aproximativ 30 de milioane de ani, când placa tectonică australiană s-a ciocnit cu placa eurasiatică, formând un arhipelag, modificând curenții oceanici și creând noi tipuri de climă regională.
Această frontieră marchează o tranziție bruscă între două lumi zoologice: în vest, în Indonezia și Malaezia, întâlnim maimuțe, tigri sau rinoceri, iar în est, în Noua Guinee și Australia, predomină marsupialele, monotremele și păsările cacadu.
Linia poartă numele naturalistului Alfred Russel Wallace, care a observat în secolul al XIX-lea că specii complet diferite trăiesc de o parte și de alta a unei strâmtori înguste – Lombok.
„Putem considera stabilit faptul că strâmtoarea Lombok [dintre Bali și Lombok], cu o lățime de doar 24 de kilometri, marchează limita și separă brusc două dintre marile regiuni zoologice ale globului”, scria Wallace.
Explicația
Naturalistul avea să dezvolte, independent de Darwin, o teorie a evoluției în aceeași perioadă.
Linia trasată de el pe hartă în urmă cu mai bine de un secol este și astăzi considerată o barieră evolutivă ipotetică, deși există încă dezbateri privind locația exactă și mecanismele implicate.
Concret, linia urmează falia dintre placa tectonică eurasiatică și cea australiană, separată de strâmtori adânci.
Chiar și în perioadele geologice cu niveluri mai scăzute ale mărilor, aceste prăpăstii submarine au rămas o barieră imposibil de trecut pentru cele mai multe animale.
Studiile recente arată că diferențele se extind la păsări, pești, microbi – cu puține excepții precum liliecii, gandacii sau varanii, capabili să traverseze.
„Hărțile mentale și reale ale lui Darwin și Wallace au fost masa pe care s-a desfășurat întreaga schemă evolutivă – comparabilă ca importanță cu scara timpului geologic”, scria istoricul științei Jane Camerini în 1993.
20.000 de specii, de o parte și de alta a Liniei Wallace, au fost studiate
Oamenii de știință încă nu au identificat cu exactitate ce bariere invizibile le împiedică. Totuși, clima și tipul de habitat joacă probabil un rol esențial în adâncirea acestei falii evolutive.
În 2023, o analiză a peste 20.000 de specii de vertebrate a arătat că liniile evolutive din Asia de Sud-Est s-au dezvoltat într-un mediu tropical antic, care a permis extinderea lor spre Noua Guinee, folosind insulele umede ca „trepte de legătură”.
Pe de altă parte, fauna Australiei s-a adaptat la condiții mult mai uscate, ceea ce a dus la o evoluție diferită. Astfel, speciile australiene sunt dezavantajate în insulele tropicale din apropierea Ecuatorului.
Cu cât cercetătorii studiază mai mult linia Wallace, cu atât mai neclar devine locul unde ar trebui trasată și cât de „permisibilă” ar putea fi „bariera” pentru unele speci, notează Science Alert.
