Locul din România unde timpul pare că s-a oprit. De ce este faimoasă această zonă a țării: „Auziţi cum vine apa”
În judeţul Caraş-Severin se află morile de apă de la Rudăria, aşa cum le cunosc bănăţenii. Dacă în 1874 existau 51 de mori, după inundaţiile din 1910 au mai rămas doar 22, aşezate asemenea unei salbe de mărgele pe o distanță de trei kilometri. Morile, la fel ca şi oamenii, au un nume. Ele sunt botezate fie după constructor, fie după locul unde sunt amplasate.
Morile de apă de la Rudăria
În inima Văii Rudăriei, pe albia râului care străbate satul cu același nume, se ascund 22 de mori de apă, adevărate bijuterii ale tradiției locale. Sătenii, ingenioși și hotărâți, au construit baraje pentru a domoli apele și a le transforma în forță motrică pentru măcinarea cerealelor. Aşa cum au făcut strămoşii lor, oamenii locului continuă această practică și astăzi şi duc mai departe o tradiție seculară.
„De la maneta aceasta, îi dau drumul de la intrare în tunel. Înainte, pe vremuri, te duceai până ajungeai la ea, acum nu mai e nevoie. Acum o tragi de aici, şi pleacă. Vine apă pe tunel şi ea merge. Auziţi cum vine apa! A plecat!", spune un morar, scrie Observatornews.ro.
De unde vine numele vechi al localităţii
Eftimie Murgu (Caraş-Severin) este o comună formată dintr-o singură localitate şi s-a numit Rudăria până în 1970, când, prin decret, Partidul Comunist Român i-a adus un omagiu revoluţionarului paşoptist Eftimie Murgu, la comemorarea unui secol de la trecerea sa în nefiinţă. Pentru că s-au mândrit că în satul lor s-a născut o asemenea personalitate, localnicii au păstrat numele şi după Revoluţie, însă dacă îi întrebi pe cei mai mulţi de unde sunt, majoritatea spun că din Rudăria.
Numele vechi al localităţii vine chiar de la pârâul Rudărica, cel care o străbate de la un capăt la celălalt şi pe care sunt amplasate 22 de mori cu ciutură. La sfârşitul anilor 1800, în zonă funcţionau 50 de mori de apă. În anii ’90, morile se aflau într-o stare avansată de degradare, însă Muzeul Naţional „Astra Sibiu“ le-a refăcut în totalitate la începutul anilor 2000, după ce a obţinut o finanţare europeană.
Morile, la fel ca şi oamenii, au un nume
Ele sunt botezate fie după constructor, fie după locul unde sunt amplasate: Roşoanea, Viloanea, Trăiloanea, Mora de la tunel sau Îndărătnica dintre râuri. Pe vremuri, nu erau folosite doar pentru măcinatul făinii, ci erau considerate ca ieşitul în oraş. Aici, se discutau problemele comunităţii şi se puneau la cale căsătorii. Ele se mai numesc şi “morile iubirilor împlinite”, deoarece în trecut erau locul de întâlnire între fete şi flăcăi.
Care este legenda satului
Oamenii de aici sunt obişnuiţi cu turiştii şi cu ziariştii. În mare parte, îi lasă indiferenţi faptul că satul lor e atât de vizitat. Ar fi vrut să aibă şi ei un câştig din celebritatea morilor, nu doar „fala“. Încet-încet, legăm un dialog şi aflăm tot felul de poveşti despre cum s-au construit morile, dar şi câteva legende locale.
De exemplu, se spune că pe aceste meleaguri trăiau doi tineri care se iubeau foarte tare, dar părinţii băiatului se împotriveau ca fata să se căsătorească cu el, pentru că era foarte săracă. Femeile din familia lui au vrut să-l facă pe băiat să nu o mai iubească şi au mers la o femeie care făcea vrăji la una dintre mori, care mai există şi astăzi şi se numeşte „Îndărătnica“, fiind singura la care roata se învârte invers sensului acelor de ceas.
Când a auzit ce-au făcut părinţii lui, băiatul a furat-o pe fată de acasă şi a fugit cu ea în munţi. Acolo ar fi întâlnit o altă vrăjitoare pe care ar fi rugat-o să-i ajute să fie mereu împreună. Vrăjitoarea a acceptat şi pe el l-a transformat în cireş, iar pe ea – în mierlă. Aşa că, spun localnicii, dacă în călătoria voastră în zonă, pe Valea Almăjului, o să vedeţi o mierlă într-un cireş, să ştiţi că despre ei e vorba. O altă legendă spune că, dacă adormi în moara «Îndărătnica», te trezeşti dimineaţa mult mai tânăr, pentru că roata care se întoarce invers îţi întoarce anii.
