Misterele din deșertul Arabiei. Mesajul ascuns de oamenii antici în picturile rupestre
În inima deșertului din nordul Arabiei, pe stânci care străjuiesc nisipurile nesfârșite, un mister vechi de 12.000 de ani a început să iasă din nou la lumină.
Acolo, unde astăzi vânturile uscate și temperaturile extreme fac viața aproape imposibilă, artiștii preistorici au lăsat în urmă mărturii impresionante: gravuri uriașe cu cămile, capre și alte animale, sculptate direct în piatră.
O artă monumentală născută din supraviețuire
Sus, pe o cornișă îngustă, folosind unelte primitive din piatră, un artist antic a gravat o cămilă la scară naturală. Imaginea ei nu era singulară: pe stânci de peste 30 de metri se desfășura un întreg șir de gravuri, la poalele căruia sclipea odinioară un lac de mică adâncime.
Descoperirea lor recentă, făcută de o echipă internațională într-o expediție în sudul Deșertului Nefud, a adus la iveală peste 170 de gravuri, dintre care 130 redau animale de mari dimensiuni – cămile, măgari sălbatici africani, gazele, bouri și capre alpine.
Unele ating chiar trei metri lungime și peste doi metri înălțime, demonstrând o măiestrie și o intenție clară de a impresiona.
Un panou aparte înfățișează două cămile mari, una deasupra celeilalte: prima pare să se ridice în mișcare, a doua parcă străbate stânca într-un pas hotărât.
Semne pentru cei care știau să citească piatra
Studiul publicat în Nature Communications arată că aceste gravuri nu erau simple opere de artă, ci aveau un rol practic: marcau surse vitale de apă și trasee către lacurile sezoniere.
Într-o lume în care supraviețuirea depindea de apă, piatra devenea o hartă vie, gravată pentru a ghida comunitățile prin deșert.
Datarea prin luminescență a sedimentelor asociate arată că aceste opere au fost create acum aproximativ 12.000 de ani. Alături de ele, cercetătorii au descoperit unelte de gravat, vârfuri de săgeți, mărgele din piatră și chiar o mărgea din scoică marină – dovezi ale unor rețele de schimb întinse până în Levant, la sute de kilometri distanță.
Arabia de odinioară – un tărâm verde
Cercetările anterioare indică faptul că, între 10.000 și 6.000 de ani în urmă, Arabia era mult mai umedă decât astăzi. Acolo unde acum se află doar dune de nisip, se întindeau pajiști folosite de crescătorii de vite pentru pășunat.
Mai mult, lacurile sezoniere identificate lângă gravuri au fost datate la aproximativ 15.000 de ani, reprezentând primele semne ale revenirii apei după ultima eră glaciară. Aceste descoperiri împing înapoi cu mii de ani momentul în care oamenii au început să se stabilească în interiorul continentului arab.
