Cum ajunsese Dobrogea să fie plină de cămile. Fotografia secretă de care niciun român n-a știut
Cu siguranță majoritatea ne gândim la Arabia Saudită atunci când pronunțăm cuvântul „cămilă”. Și totuși, știai că acest animal a existat cândva în Dobrogea, una dintre cele mai vechi regiuni ale României? Iată fotografia care demonstrează acest lucru!
În urmă cu aproximativ 85 de ani, cămilele pășteau pe pământurile din Dobrogea. De fapt, în regiunea Dobrogei exista o crescătorie de cămile, deținută de Zaharia Holevici, care a fost activ în bătălia de la Mărășești din 1917.
Povestea a fost relatată de pe teren de doctorul R. I. Călinescu, care a scris despre această crescătorie situată în Duranlar, o localitate aflată la 17 kilometri de oraşul Cavarna, sub titlul „Cămilele de la Duranlar”. Zaharia Holevici a avut inițial aproximativ 30 de animale, pe care le-a folosit pentru agricultură, dar, de-a lungul anilor, majoritatea au murit. În 1934, mai rămăseseră doar cinci - un mascul, un pui de sex masculin și trei femele. Acestea erau cămile bactriene cu două cocoașe, bine adaptate la sudul Dobrogei.
„Aceste ciudate fiinţe, cu aspect de animale apocaliptice, să nu se sperie de cai. Armaţi cu aparatele fotografice în mâini, ne apropiem de ele. Sunt cinci în total: un bărbat tânăr, un pui de sex masculin şi trei femei, dintre care una bătrână şi chioară. Sunt masive, înalte ori scunde pe picioare, având câte o pernă de lână în partea de sus a picioarelor; culoarea lor e cenuşie-gălbue; gâtul lor lung este îndoit în sus; au două cocoaşe. Pasc liniştite şi cu vădită plăcere scaeţii câmpului, fiind păzite de un turculeţ cu fes, ascuns după nişte tufe de mărăcini.
„Pasc liniştite şi cu vădită plăcere scaeţii câmpului”
Masculul e frumos şi voinic, iar cocoaşele sale sunt pline şi stau drept în sus, cea dinainte aplecată puţin spre dreapta. El singur îndeplineşte acum, de bine de rău, obligaţiile de bărbat, faţă de cele trei femele, dintre care una e chiar mama lui, iar celelalte rude de aproape şi care au aşteptat trei ani pentru ca acesta să se facă mare”, nota R. I. Călinescu în reportajul său, relatează adevarul.ro.
Despre cămile, acesta spunea: „Sunt mai răbdătoare și mai rezistente decât orice bou. (…) Dau 20 de kilograme de lână. Erau bune și de carne, dar nu se mâncau din cauza prețurilor mari. Proprietarul ne povesteşte de altfel că într-o iarnă, fugindu-i cămilele de acasă, acestea n-au mai venit câteva zile sub şopronul lor, ieşind într-o bună zi la câmp, d-l Holevici a observat la oarecare distanţă o movilă de zăpadă, cu o gaură la mijloc, prin care ieşeau aburi. Ducându-se să vadă această minune, nu mică i-a fost surprinderea când a constatat că sub zăpadă erau chiar cămilele sale, strânse cu toate bot la bot şi având puii sub lâna de sub gât, aşezaţi la căldură”, a mai adăugat R. I. Călinescu.
