Mormântul de peste un milion de dolari din Cimitirul Bellu! Cui îi aparține

În inima Bucureștiului, Cimitirul Bellu nu este doar locul în care își dorm somnul de veci cele mai mari personalități ale României, ci un veritabil muzeu în aer liber, plin de monumente spectaculoase, drame familiale și personaje fascinante.

Cimitirul Bellu ascunde un monument funerar de lux Foto: Arhivă

Înființat pe 25 octombrie 1859 după modelul celebrului Père-Lachaise din Paris – pe locul unde acum mai bine de două secole bucureștenii se distrau la petreceri populare în fosta Grădină Bellu –, necropola adăpostește povești neștiute, scoase la lumină de istoricul Damian Anfile pentru Observator 16.

Printre acestea se numără și cel mai impunător și costisitor monument funerar din întregul cimitir, a cărui valoare actuală este estimată la peste un milion de dolari.

Mausoleul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, estimat la peste un milion de dolari

Atunci când vine vorba despre opulență arhitecturală și valoare financiară, recordul absolut din Cimitirul Bellu este deținut de Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit „Nababul”.

Mausoleul acestuia nu impresionează doar prin dimensiuni – deținând recordul volumetric al cimitirului –, ci și prin tehnicile de construcție și materialele exclusiviste folosite acum 130 de ani:

„Din punctul ăsta de vedere, nu cred că a reușit cineva până acum să-l depășească pe Gheorghe Grigore Cantacuzino Nababul, al cărui mausoleu deține și recordul volumetric din Bellu. Dar trebuie să ne uităm atent cum este construit. Este un mausoleu construit exclusiv din piatră. Piatra nu are mortar la îmbinări, este scobită pe interior și este prinsă cu clame metalice și bronz. Este folosit bronz pentru brâurile decorative și pentru cupolă, iar în interior avem mozaic de Murano cu foiță de aur. E o bijuterie mausoleul ăsta. Chiar există cuprinsă lista de cheltuieli, dar vorbim de leii de acum 130 de ani, deci eu nu sunt în măsură să-i estimez, însă cred că nu greșesc dacă aș spune că depășește un milion de dolari”, a explicat Damian Anfile, potrivit Observator.

La polul opus al grandorii se află mormântul unuia dintre cei mai prolifici arhitecți ai Bucureștiului din perioada Belle Époque, Louis Pierre Blanc, creatorul Palatului Facultății de Medicină și al Palatului Ministerului Agriculturii. Acesta a ales modestia supremă: o simplă piatră de râu inscripționată cu textul „Aici repauzează I. Blanc”, pe care istoricul mărturisește că a căutat-o două săptămâni înainte să o descopere chiar sub piciorul său.

De la tragedia lui Sissi Stefanidi la umorul lui Păstorel Teodoreanu

Aleile din Bellu păstrează însă și destine dramatice sau detalii pline de savoare. Însăși deschiderea cimitirului a fost marcată de o ironie sfâșietoare: cel care s-a ocupat de amenajarea și pregătirea locului de veci a fost nevoit să îl inaugureze chiar prin înmormântarea propriei sale fiice, la 25 octombrie 1859.

Un alt monument emblematic este cel al lui Sissi Stefanidi, o tânără răpusă de tuberculoză la doar 20 de ani. Durerea părinților a fost sculptată în piatră de Ion Dimitriu-Bârlad (bunicul Margaretei Pâslaru), care a realizat doi arhangheli veghind lângă fată pentru ca aceasta să nu fie singură, în memoria ei fiind ridicat și celebrul Izvor Sissi Stefanidi din Parcul Cișmigiu.

Tot în Bellu, într-o criptă năpădită de buruieni și lăsată în paragină, se odihnește Alexandru Osvald Teodoreanu – legendarul epigramist și cunoscător al vinurilor, „Păstorel”, fratele scriitorului Ionel Teodoreanu. Cunoscut pentru spiritul său bonom și autoironic, acesta a lăsat posterității celebrele versuri:

„Aici zace Păstorel, băiat bun și spirit fin. Dacă treceți pe la el, nu-l treziți, că cere vin”, a reamintit istoricul Damian Anfile.