Motivul pentru care Suleyman Magnificul le dădea baclava soldaților săi. De ce făcea, de fapt, acest lucru
Baclavaua este un desert foarte dulce și popular în locuri care erau, pe vremuri, sub dominația Imperiului Otoman, în Asia și în zonele apropiate. Așadar, poți găsi baclava ușor în Turcia, în Balcani, în marea parte a lumii Arabei, Iran, Caucaz, Afghanistan și Asia Centrală. Iată cum a apărut!
Suleyman Magnificul oferea tăvi cu baklava
Sunt specialiști care spun că „baklava" în forma sa modernă își datorează descendența tradițiilor turcești medievale. Turcii nomazi din secolul al XI-lea erau cunoscuți pentru fabricarea pâinii în straturi, scrie historia.ro.
Există o legendă care menționează că „baklava", în forma pe care o iubim și o știm astăzi, este atribuită lui Suleyman Magnificul, un sultan din secolul al XVI-lea care a condus Imperiul Otoman din 1520 până la moartea sa, în 1566.
Se zice că, în timpul Ramadanului (sărbătoare religioasă la musulmani, care durează o lună și presupune post și rugăciune), Suleyman Magnificul a început tradiția de a oferi fiecărui regiment de ieniceri tăvi cu baklava.
Baclavaua era desertul celor bogați
În a cincisprezecea zi a Ramadanului, sultanul împărtea baclava soldaților în cadrul unei procesiuni denumite Baklava Alayı. Baclavaua era un desert rezervat celor bogați. Există chiar și o expresie folosită de cei săraci : „Nu sunt destul de bogat încât să mănânc baclava și borek în fiecare zi”.
Desertul preferat al celor de la palat, se credea că baclavaua ar avea proprietăți afrodisiace, datorită ingredientelor principale, mierea și fisticul (considerate a fi afrodisiace, dacă erau consumate regulat) precum și a condimentelor ce erau adăugate: scortișoara (afrodisiac pentru femei), cardamonul (pentru bărbați) sau cuișoare (pentru ambele sexe).
Conflicte pe tema apariției baclavalei
În prezent, grecii şi turcii se ciondănesc pe tema inventării baclavalei. Primul popor, cel grec, afirma că originile baclavalei se trag din antichitate, aducând aici ca argument Deipnosophistae (opera din secolul al III-lea d.Hr, scrisă de un anume artist al vremii, unde se pare că este trecută o altă reţetă, asemănătoare celei de azi).
Turcii neagă veridicitatea celor spuse de greci, zicând că în lucrarea respectivă nu era vorba de baclava, ci de o altă prăjitură. După părerea lor, minunatul desert a fost inventat în Gaziantep, mult mai târziu, după secolul al VI-lea. În sprijinul istoricilor turci sta şi faptul că mai toate popoarele din zona sud-caucaziana au acest deşert.
În prezent, baclavaua este accesibilă tuturor
Dacă în primii ani de la inventarea ei, baclavaua nu era accesibilă tuturor, pentru că se consuma numai în situaţii speciale, mai târziu ea a devenit mult mai obişnuită la mesele oamenilor.
Coca folosită la prepararea prăjiturii poartă denumirea de“phyllo”. Baclavaua este răspândită în zeci de ţări şi în majoritatea se regăseşte sub aproximativ acelaşi apelativ. Desertul poate fi consumat fie cald, fie rece, însă este bine să fie însoţit de limonada sau de diverse sortimente de vinuri. Poporul armean au făcut chiar şi mai delicioasă baclavaua, prin introducerea scorţişoarei, iar arabii au pus în reţeta apa de trandafiri şi portocale.
