Rugăciunea pe care trebuie să o rostești la miezul nopții, de Revelion. Se spune că deschide Cerurile și schimbă destinul unui an întreg
În noaptea de Revelion, când secundele dintre ani par să stea pe loc, iar cerul devine martorul tuturor speranțelor nerostite, tradițiile spirituale capătă o putere aparte. De-a lungul timpului, această noapte a fost considerată un prag simbolic între ceea ce a fost și ceea ce urmează, un moment în care rugăciunea spusă cu credință este auzită mai limpede ca oricând.
Printre obiceiurile transmise din generație în generație se află și rostirea unei rugăciuni extrem de scurte, dar încărcate de semnificație, despre care credincioșii spun că „deschide porțile Cerurilor” atunci când este rostită exact la cumpăna dintre ani.
Rugăciunea care se rostește în noaptea dintre ani
Nu este o rugăciune obișnuită și nici una care să poată fi spusă oricând. Tradiția populară afirmă că ea se rostește o singură dată pe an, într-un moment precis, când timpul vechi se închide și un nou început se naște. În acele clipe, liniștea interioară, intenția curată și credința sinceră sunt considerate la fel de importante precum cuvintele în sine. Mulți cred că această rugăciune are puterea de a aduce protecție, pace sufletească și împlinirea dorințelor pentru anul ce urmează.
„Binecuvintează, Doamne, viața noastră și ne izbăvește în Anul cel Nou care vine și în toți anii vieții noastre de necazuri, de primejdii, de războaie și de toată răutatea și nedreptatea, dăruindu-ne tuturor zile bune și îndelungate, cu bună sporire și folos în munca noastră, cu fericire și liniște, ca să-Ți mulțumim pururea pentru toate și Ție mărire să înălțăm, împreună și Părintelui Tău Celui fără de început și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii. Amin!"
Astăzi, într-o lume grăbită, în care zgomotul artificiilor acoperă adesea vocea interioară, tot mai mulți oameni redescoperă valoarea acestui moment sacru. Rugăciunea rostită la ora exactă dintre ani devine astfel nu doar un gest de credință, ci și un act de reflecție profundă, un legământ tăcut între om și divinitate, menit să deschidă un drum nou, sub semnul speranței și al binecuvântării.
