Secretele comunicării perfecte cu un copil

Ascultă copilul cu răbdare şi acordă-i întreaga atenţie, arată-i că îl înţelegi, îl susţii

Vrei ce-i mai bun pentru copilul tău, îi cumperi cele mai frumoase hăinuţe, îi dai cea mai sănătoasă mâncare, îl duci la şcoli bune şi îl răsfeţi cu jucării de ultim răcnet. Însă nimic din toate acestea nu contează cu adevărat. Îl pregăteşti pentru viaţă doar formându-i un caracter puternic şi echilibrat. Iar asta se face printr-o comunicare corectă încă de la o vârstă fragedă.

Ascultă-l cu răbdare şi acordă-i întreaga atenţie, arată-i că îl înţelegi, îl susţii, încurajează-l şi creşte-i încrederea în el! Acestea sunt câteva dintre regulile de bază ale unei bune comunicări părinte – copil. Fie că are 3 ani, 10 sau 15 ani, trebuie să ştii să vorbeşti pe limba lui. Psihoterapeutul Dorina Stamate ne dezvăluie cinci secrete ale relaţiei perfecte.

- Arată-i că îl înţelegi. Atunci când se confruntă cu o situaţie dificilă şi vine la tine să-ţi povestească, ascultă-l cu atenţie şi aprobă-i sentimentele, nu le nega. Este mult mai simplu să îţi spui păsurile unui părinte care te ascultă cu adevărat. Un simplu „înţeleg” este de mare ajutor, însoţit de o atitudine plină de interes. “Dacă copiii găsesc pe cineva care să-i asculte cu adevărat şi să înţeleagă suferinţa lor, ei încep să fie mai puţin supăraţi, mai capabili să-şi stăpânească sentimentele şi să depăşească problemele”, spune specialistul.

Psihoterapeutul Dorina Stamate îţi spune cum să te faci înţeles şi cum să vorbeşti pe limba lui

Acordă-i toată atenţia

Atunci când copilul vine la tine să îţi spună ceva, opreşte-te din ceea ce făceai şi arată-i că ce îţi spune este important pentru tine. În momentul în care copilul simte că este ascultat cu atenţie, se va simţi iubit şi respectat şi va învaţa, la rândul lui, cum să comunice corect cu cei din jur. De foarte multe ori nu ascultăm pentru a înţelege, ci aşteptăm să termine de vorbit ca să spunem ceea ce avem de transmis. 

Dă-i încredere în forţele proprii

Prin modul în care vorbeşti cu cel mic, sădeşti în el sămânţa încrederii sau neîncrederii în forţele proprii. Nu te grăbi să-i oferi soluţii, încurajează-l, mai degrabă, să găsească singur rezolvare şi arată-i respect faţă de efortul depus. În felul acesta îl stimulezi să continue misiunea, să nu se dea bătut. Pentru mulţi părinţi e complicat acest lucru. Sunt prea ocupaţi, prea grăbiţi. “De multe ori ne trezim copiii, îi încheiem la nasturi, le spunem cu ce să se îmbrace, pentru că este mult mai rapid şi mai uşor să facem aceste lucruri noi pentru ei. Dacă micuţul nostru încearcă să deschidă un borcan, să nu ne repezim spunându-i: «Dă-mi  mie să-l deschid», ci arată-i cum să o facă singur. Spre exemplu, lovind capacul cu o lingură”, explică Dorina Stamate.

Un părinte trebuie în primul rând să aibă răbdare să asculte şi să poată să vorbească pe înţelesul celui mic

Nu îl critica

Îi vei zdruncina încrederea în forţele proprii. În schimb, atunci când îi apreciezi activitatea, copilul primeşte afirmarea valorii sale. Aceste momente reprezintă pietre de temelie la care copilul se poate întoarce în momente de îndoială. A făcut în trecut ceva de care este mândru, stă în puterea lui să o facă din nou.

Contează nu doar „ce” spui, ci şi „cum” spui

Aici intervine limbajul nonverbal. De multe ori, acţiunile şi gesturile vorbesc mai mult decât cuvintele, aşa că ne putem folosi şi de limbajul corporal pentru a transmite eficient. Atunci când vorbeşti cu cel mic, aşază-te la nivelul lui şi păstrează un contact vizual pe toată durata conversaţiei. Tonul să fie cald şi prietenos, zâmbeşte, îmbrăţişează-l.