Ucigașele în serie care au cutremurat România. Poveștile șocante ale „Micuței” și „Rodicăi”, femeile care i-au terorizat pe bucureșteni
În România comunistă, crimele existau, dar erau ținute ascunse. Oficial, se vorbea doar despre furturi sau infracțiuni minore, iar ucigași precum Ion Rîmaru, Grigore Uruc sau Romulus Vereș nu apăreau în presă. Totuși, în statistici, violența nu lipsea. În 1980, s-au înregistrat 534 de omoruri, mult peste numărul din 2007.
În România comunistă și imediat după Revoluție, crimele în serie existau, chiar dacă regimul și apoi presa evitau să vorbească despre ele. Unele ucigașe au reușit să păcălească autoritățile și să comită fapte de neimaginat, lăsând în urmă povești terifiante care au fost consemnate doar în documente judiciare și cărți de specialitate.
Astăzi, vă prezentăm două astfel de femei. Elena Ștefan, poreclită „Micuța”, activă în 1979, și Rada Pătrașcu, cunoscută ca „Rodica”, activă în anii ’90. Cele două cazuri arată cum manipularea, viclenia și violența au mers mână în mână, chiar în orașe precum București, și cum autoritățile au fost deseori depășite de ingeniozitatea lor.
Elena Ștefan, „Micuța”, ucigașa din 1979
În vara anului 1979, Elena Ștefan, cunoscută drept „Micuța”, și-a ucis prima victimă, bătrâna Zsuszana T., o femeie de 84 de ani care locuia singură în centrul Bucureștiului. Aceasta depindea de pensia sa, pe care o înmâna unei vecine pentru a-i cumpăra alimente și a-i achita facturile. „Micuța” fusese angajată ca gazdă și s-a folosit de accesul în casă pentru a o ucide, strangulând-o cu un cordon după ce nu a găsit banii bătrânei.
Ulterior, anchetatorii și-au amintit de un caz nerezolvat: Cezar C., 66 de ani, care locuia singur și cu care „Micuța” întreținuse o relație. Bărbatul a fost strangulat în somn, cadavrul ascuns într-o barcă pneumatică sub obiecte vechi. După două luni, vecinii au alertat miliția din cauza mirosului. Elena Ștefan a fost depistată pe 26 iunie 1979 și a recunoscut ambele crime.
Detaliile despre pedeapsa ei rămân neclare, dar în România comunistă exista pedeapsa cu moartea, iar povestea ei a fost consemnată în cartea „Femei criminale în România” de Traian Tandin, relatează libertatea.ro.
Rada Pătrașcu, „Rodica”, ucigașa post-revoluționară
După Revoluție, Bucureștiul a fost martorul crimelor Radei Pătrașcu, cunoscută sub pseudonimul „Rodica”. La 23 de ani, divorțată și extrem de abilă în manipularea oamenilor, și-a creat o legendă: lucra ca asistentă medicală la Ambasada SUA și avea relații înalte în societate.
Prima ei victimă a fost Zamfira C., o bătrână de pe șoseaua Giurgiului, căreia „Rodica” i-a administrat o soluție pentru a o adormi și a fura bunuri. În 1991, și-a mutat atenția asupra Mariei Burcescu, fostă profesoară de franceză de 88 de ani. Sub pretextul îngrijirii, Rada s-a mutat la ea și a provocat moartea bătrânei prin spânzurare.
Vecinele victimei au declarat la poliție că aceasta îşi dăduse seama că ceva nu e în regulă cu asistenta medicală. „Mi-a spus că Rodica e o mare mincinoasă şi că ea crede că nu are serviciu, după cum îşi petrece timpul”, îşi amintea o femeie. Iar o altă vecină mărturisea că, într-o zi, Maria Burcescu îi spusese că „s-a certat rău cu Rodica, pentru că aceasta îi cerea să-i facă acte pe casă”.
Legiștii au descoperit multiple fracturi și traumatism facial, iar obiecte de valoare au dispărut din apartament. După ce bătrâna a fost ucisă, Rada a falsificat un „bilet de adio”, cu titlul „Burciescu. Maria”, care părea că a fost scris de un om semianalfabet:
„Doamna. MIOARA SĂ ŞTIŢI CĂ eu ma-m spânzurat CĂ nu am de-ce să trăiesc. MIOARA Dragă să o ajuţi PE RODICA să fac ce trebuie că nu poate singura de oarece este BOLAVĂ şi CÂND VENA de la servici spuna că sufere cu inima RODICA Am scris aceste RÂNDURI în ultima mea clipă RODICA SĂ FACI mamă ce poţi şi cum ştii am lăsat acest BILET scris să şti – ce faci.”
La cinci zile după moartea profesoarei, pe 3 octombrie 1991, Rada s-a întors la apartament, însoțită de un bărbat în vârstă, inginer, care nu știa că era implicat într-o crimă. Ea a ieșit cu două sacoșe pline cu bunuri, dar vecinele, sesizând că poliția nu ajunge la timp, au intervenit. Rada a reușit să fugă, însă inginerul a rămas pe loc și a fost găsit de poliție, explicând că nu știa nimic despre faptele ei. Ulterior, ucigașa a fost prinsă și dusă la poliție. În fața anchetatorilor, a recunoscut că ea a scris „biletul de adio” și a descris modul în care profesoara murise, susținând că ar fi intervenit doar pentru a o ajuta să se sinucidă.
Alte victime și metodele ingenioase
Din cauza complexității cazului, procurorul de caz a dispus o expertiză psihiatrică, care a concluzionat că Rada avea „sindrom psihoorganic cerebral cronic deteriorativ, secundar post traumatism cranio-cerebral” și că își pierduse discernământul, neputând fi trasă la răspundere penală în mod obișnuit. Însă, expertiza psihiatrică fusese realizată exclusiv în baza declarațiilor acuzatei și nu exista nicio dovadă că trecuse prin vreun spital de psihiatrie.
Rada a continuat cu Iosif Șerban, 67 de ani, bolnav, căruia i-a obținut apartamentul și l-a ucis cu insecticid și Oxazepam, sub pretextul internării în spital. Ancheta inițială a considerat că moartea a fost sinucidere, însă fiica victimei a redeschis dosarul, iar Rada a intrat din nou în atenția poliției în 1994.
Între timp, își schimbase identitatea: vopsită brunet, machiată și elegantă, se prezenta ca avocat, folosea cărți de vizită și manipula oamenii pentru a obține bani sau bunuri. S-a predat voluntar pe 19 august 1994. Nu a recunoscut cele două crime, nici tentativa de omor din toamna lui 1990. Însă de data aceasta, ea a fost trimisă în judecată pentru toate aceste infracțiuni.
La proces, s-a aflat că Rada a comis și un al treilea omor. Tudorița Nicolae, vecină a victimei, a declarat că ucigașa îngrijise o femeie în vârstă, care a murit în condiții suspecte, confirmând un tipar similar de crime. În octombrie 1998, prin sentinţa penală nr. 305/1998 a Tribunalului Bucureşti, Rada Pătraşcu a fost condamnată la 18 ani de închisoare, însă Curtea de Apel București i-a majorat pedeapsa la 25 de ani în 1999.
În detenție, Rada Pătrașcu a fost sancționată de 12 ori pentru abateri disciplinare, inclusiv lovirea deținutelor, dar a participat și la programe educative. Cererile ei de eliberare condiționată au fost respinse, iar ea a părăsit penitenciarul în 2017.
