Cine a fost singura femeie criminal în serie din România. „Văduva Neagră” și-a otrăvit 35 de soţi şi amanţi, dar și pe propriul fiu
Considerată cel mai diabolic personaj feminin din istoria criminalisticii românești, Vera Renczi a rămas în memoria colectivă drept singura femeie criminal în serie asociată cu România.
Înfățișată ca o femeie de o frumusețe ireală, capabilă să seducă și să manipuleze cu o ușurință înspăimântătoare, Vera a intrat în legendă sub numele de „Văduva Neagră”, pentru că își găsea plăcerea în a fi ultima prezență din viața bărbaților care o iubeau, potrivit Adevarul.
Povestea ei, învăluită în mister și exagerări, a depășit granița dintre realitate și mit, însă toate sursele sunt de acord asupra unui fapt: Vera a fost una dintre cele mai odioase criminale din spațiul românesc.
Potrivit mărturiilor din epocă și lucrărilor de specialitate, Vera Renczi, născută la București la sfârșitul secolului al XIX-lea, ar fi omorât nu mai puțin de 35 de soți și amanți, dar și pe propriul fiu de numai 10 ani.
Metoda ei era aceeași: îi otrăvea cu arsenic sau stricnină, ascundea cadavrele în sicrie de zinc și le depozita în subsolul conacului, unde obișnuia să petreacă serile savurând șampanie în compania rămășițelor acestora. A sfârșit în ospiciu, după ce mintea i s-a rătăcit în propria lume a umbrelor, murind în urma unei hemoragii cerebrale, înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.
O viață învăluită în mister: nici numele real nu este sigur
Despre Vera Renczi a scris și reputatul criminalist Traian Tandin, în volumul „Cei mai odioși 100 criminali români”, însă chiar și astăzi există neclarități privind identitatea ei reală.
Numele „Renczi” aparținea celui de-al doilea soț, iar anul nașterii sale rămâne neconfirmat – unele surse îl plasează în 1903, altele la finalul secolului XIX. Tânără rebelă, marcată de pierderea mamei, Vera a fost mutată în copilărie în orașul Berkerekul (fosta Iugoslavie), unde destrăbălarea și scandalurile i-au definit adolescența. Relațiile sale amoroase, adesea cu liceeni, bancheri sau oameni influenți, au transformat-o rapid într-o figură controversată și periculoasă.
Primul soț, Karl Schick, un bancher austriac, părea să o fi stabilizat pe Vera. S-au căsătorit, au avut un fiu — Lorenzo — iar pentru scurt timp ea a părut că se transformă într-o soție exemplară și o mamă devotată.
Însă tentațiile trecutului au învins rapid: după un singur an de căsnicie, Karl a dispărut în mod misterios. Vera le-a spus apropiaților că a părăsit-o și că a murit într-un accident în România. Anchete nu s-au făcut, iar moartea lui a rămas învăluită în tăcere.
La scurt timp, Vera s-a recăsătorit cu Joseph Renczi, un bărbat bogat, dar cu o fire infidelă. Relația lor a degenerat în certuri violente, până când Joseph s-a îmbolnăvit brusc și a murit. Deși Vera a jucat perfect rolul văduvei îndurerate, circumstanțele au fost suspecte: bărbatul a decedat în doar câteva zile.
30 de amanți în 10 ani. Iubirea care a pierdut-o
Rămasă văduvă și cu o avere considerabilă, Vera a revenit la vechile obiceiuri. În mai puțin de un deceniu, nu mai puțin de 30 de amanți i-au trecut prin pat, majoritatea străini veniți la Viena. Toți dispăreau fără urmă, însă nimeni nu îndrăznea să lege disparițiile de tânăra seducătoare.
Sfârșitul a venit atunci când Milorad, un bancher sârb și ultimul ei amant, a dispărut la rândul lui. Spre deosebire de ceilalți, el avea o soție hotărâtă și suspicioasă, care a început propria investigație. Femeia a descoperit existența Verei și a cerut autorităților să o cerceteze.
Când poliția a descins la reședința Verei Renczi, a ieșit la iveală unul dintre cele mai cumplite scene din istoria criminalisticii europene: 35 de sicrie de zinc, perfect aliniate în subsol. În interior se aflau rămășițele bărbaților otrăviți de-a lungul anilor.
Dar groaza a atins apogeul când anchetatorii au găsit într-unul dintre sicrie și trupul lui Lorenzo, fiul ei, pe care îl omorâse după ce descoperise secretul macabru al mamei.
Inițial condamnată la moarte, Vera a beneficiat de legea care interzicea execuția femeilor. A fost trimisă la închisoare pe viață, unde mintea i-a cedat treptat: vorbea singură cu bărbații pe care îi omorâse, îi auzea, îi vedea, trăia printre spectrele propriilor crime. A fost în cele din urmă internată într-un ospiciu, unde a murit de o hemoragie cerebrală, înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.
