Portretul neașteptat al Anei Pauker, cea mai puternică femeie din România comunistă: „Nu era capabilă nici să-şi schimbe cămaşa de noapte de pe ea”
Ana Pauker rămâne una dintre cele mai controversate figuri din istoria comunismului românesc. De la o tânără timidă, provenită dintr-o familie evreiască religioasă, a ajuns să fie numită „Stalin în fustă”, simbol al perioadei de stalinizare a României după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Născută în 1893, în satul Codăești, județul Vaslui, sub numele de Hana Rabinsohn, Ana provenea dintr-o familie evreiască așkenază. Tatăl ei, Herșcu Rabinsohn, era un om profund religios, iar bunicul, rabinul familiei, i-a fost primul profesor. De mică, ea s-a remarcat prin inteligență și curiozitate, depășind limitele impuse femeilor în comunitățile tradiționale.
Ședința care i-a adus căderea
Între 30 noiembrie și 5 decembrie 1961, la București a avut loc Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Scopul acesteia era condamnarea cultului personalității lui Stalin, așa cum ceruse Moscova. Gheorghiu-Dej, aflat în plină putere politică, a folosit, însă, reuniunea pentru a-și elimina adversarii din partid, printre care se număra și Ana Pauker.
În timpul plenarei, mai mulți activiști au fost chemați să vorbească despre Ana Pauker. Printre ei, Ghizela Vass, membră de partid din 1933 și șefă a Secției de Relații Externe a CC al PMR, a adus acuzații dure, care, însă, o puneau și pe ea într-o lumină nefavorabilă.
„Tovarăşul Gheorghiu în expunerea sa s-a referit în cîteva cuvinte asupra purtării şi comportării lui Ana Pauker în închisoare. Eu aş vrea să mă opresc asupra acestei părţi, deoarece aici s-au arătat multe aspecte, aureola care i s-a creat lui Ana Pauker. Ea a avut-o şi în închisoare. Dar, tovarăşi, eu trebuie să vă spun deschis, deşi în închisoare a existat o compoziţie mic-burgheză, de nivel politic cultural scăzut, după o perioadă de existenţă şi viaţa ei din închisoare, aureola ei era în declin. A existat mai mult un miraj, aşa, o îndrăgosteală, dar din punct de vedere politic nu era. Şi vreau să vă dau cîteva aspecte care merită atenţia. Eu m-am reîntors în închisoare în 1938. Colectivul era dezorganizat, învăţătura nu se făcea.
Ea era ruptă de colectiv, era izolată cu cîteva cucoane, care toată ziua vorbeau franţuzeşte şi nu se uitau la colectiv. În colectiv erau nemulţumiri, grupuleţe peste grupuleţe, ea era comentată şi judecată de întregul colectiv”, relatează historia.ro.
O critică dusă la extrem
Ghizela Vass a continuat cu observații personale, coborând discursul la un nivel aproape trivial:
„Tovarăşi, trebuie să vă dau multe aspecte, aşa, din viaţa zilnică. Ea nu era capabilă nici să-şi schimbe cămaşa de noapte de pe ea. Stătea o responsabilă care urmărea cînd trebuie să-şi schimbe cămaşa pentru fiecare fleac. Eu acum îmi dau seama de unde cunoştea toate aceste povestiri despre familia Brătienilor, despre diverse cancanuri şi diverse intrigării şi romane ale familiei regale, cu cine era încurcat Carol; seri întregi se petreceau aceste discuţii. Cînd era vorba de luat o poziţie, de a avea o părere, lumea rîdea… Ei, te duci la Ana! Că ai şi da şi nu“.
Pentru a-l flata pe Gheorghiu-Dej, Ghizela Vass a comparat atmosfera din lagărul unde fusese deținut acesta cu cea din lagărul Anei Pauker:
„Trebuie să spun că şi în această compoziţie, în afară de o îndrăgostire pentru talismane, cum spuneau fiecare, asta am cadou de la Ana Pauker, altceva, din punct de vedere politic, nu era. Mi-am dat mai mult seama de viaţa acestui colectiv, de spiritul familiarist, liberalist, care era acolo mai tîrziu, cînd în lagăr am stat împreună cu tovarăşii care au fost la Caransebeş. Era un alt spirit, un spirit sănătos, şi care, trebuie să spun, au avut mult de furcă cu noi pînă ne-au lecuit de toate acestea, de care ne-a molipsit în viaţa de zi cu zi Ana Pauker. Ţin minte, cînd s-a întors, [că] i-am spus: Vezi, de-abia în lagăr cu tovarăşii am aflat ce e adevărata viaţă de partid. Zice: Lasă, că te ştiu eu, ţi-a plăcut că ai stat cu bărbaţii, nu ţi-a plăcut că erai cu noi. Ăsta era răspunsul, fără să-şi manifeste un interes ce a fost acolo, cum a fost acolo“.
Moștenirea unei figuri controversate
Prin mărturiile celor care au trăit alături de ea și prin documentele păstrate, Ana Pauker rămâne o figură paradoxală, o femeie puternică, temută, dar și profund detestată. Istoria ei arată nu doar ambiția unei persoane, ci și mecanismele de putere și umilință care au definit o epocă întreagă.
