Cum vede un tânăr profesor de religie școala de azi? Diferențe uriașe între oraș și sat: „Generațiile se schimbă..."
Alin Nicolescu, profesor de religie în Lugoj și comunele învecinate, vorbește despre provocările meseriei, diferențele de mentalitate dintre sat și oraș, dar și despre importanța încrederii în educație. Materialul este realizat cu sprijinul organizației neguvernamentale "Școala Încrederii" care din 2020 se ocupă de formarea comunității școlare.
Profesorul model
Educația românească traversează o perioadă de transformări și adaptări permanente, în care dascălii sunt chemați să se reinventeze. În mijlocul acestor schimbări se află și tânăra generație de profesori care încearcă să găsească un echilibru între vechi și nou, între tradiție și inovație.
Un exemplu este Alin Ionel Nicolescu, profesor de religie în Lugoj și în câteva sate din județul Timiș, care, la doar 32 de ani, vorbește cu sinceritate despre experiența sa la catedră, despre diferențele dintre mediul urban și cel rural și despre nevoia de a privi educația prin prisma empatiei și a încrederii.
„La sat mentalitatea e diferită. Comunitatea este mai închisă (...)"
Pentru Alin Nicolescu, alegerea de a intra în învățământ a fost o decizie firească, venită din dorința de a împărtăși altora ceea ce descoperea în timpul facultății. Își amintește cu emoție prima oră, într-o școală de sat, când după zece minute de predare simțea că nu mai are ce spune. De atunci a învățat că educația nu este o rutină, ci un proces de învățare continuă.
„Generațiile se schimbă de la un an la altul și trebuie să fim mereu adaptați. În orașe ai acces la mai multe cursuri și proiecte, ceea ce ajută la formarea cadrelor didactice, dar la sat mentalitatea e diferită. Acolo, comunitatea este mai închisă, iar cei veniți din afară nu au același impact”, explică profesorul.
Alin Nicolescu: „Mă simt mai apreciat în oraș decât la sate (...)"
Diferențele dintre rural și urban se simt mai ales la nivel de percepție. „Personal, mă simt mai apreciat în oraș decât la sate. Acolo parcă există o bulă, însă elevii sunt aceiași. Nu fac diferențe. Copiii sunt egali, indiferent de mediul din care provin”, subliniază Nicolescu. El consideră că empatia este esențială în relația profesor-elev și avertizează că notele nu ar trebui puse fără a ține cont de contextul în care se află copilul.
„Poate elevul nu a dormit bine azi-noapte și eu îi dau un 3. Cred că aici s-au făcut progrese. Astăzi există o preocupare mai mare pentru starea emoțională a copiilor.” Profesorul recunoaște că inițial a privit cu scepticism programe precum "Școala Încrederii”, dar spune că experiența i-a schimbat perspectiva. „Am învățat tehnici noi de predare, am cunoscut colegi care te inspiră și am înțeles importanța muncii în echipă. Formarea continuă este cheia pentru a nu cădea în rutină".
Ce a făcut Nicolescu pentru elevii săi
Ca profesor tânăr, Nicolescu se raportează altfel la elevi decât dascălii săi din copilărie. „La clasă nu stau pe loc. Mă plimb, fac un desen, pun întrebări. Religia îmi oferă libertate, pot aduce spontaneitate și exerciții de viață. Îi rog pe copii să spună o dorință, o frică sau o durere. Mulți mi-au mărturisit că ar vrea ca părinții să aibă mai multă încredere în ei. Noi, profesorii, putem lucra și cu părinții în sensul acesta”.
Deși religia nu este materie de examen, Nicolescu încearcă să îi ofere un loc important în viața școlii. A format un cor cu 50 de elevi din clasele primare și se implică în activități de voluntariat, organizând tabere și proiecte comunitare. „Încerc să mențin nivelul și să dau importanța pe care această disciplină o merită în România”.
Când vine vorba despre viitorii profesori, mesajul său este unul de încurajare. „Chiar dacă accesul în sistem e mai dificil acum, îi îndemn să urmeze această carieră. Copiii te mențin viu, te învață multe și îți dau energie. Dacă îți place ce faci, simți că nu muncești.” Într-o lume în care educația se schimbă rapid, Alin Nicolescu crede că secretul stă în îmbinarea tradiției cu inovația, în încrederea oferită copiilor și în deschiderea către formare continuă. „Noile generații pot ridica nivelul învățământului românesc. Totul depinde de cum știm să le ascultăm și să le fim alături”.
