Unde se află comoara neatinsă a dacilor. Descoperiri, mistere și un paznic de 107 ani
O serie de imagini rare realizate în anii ’60 surprind Sarmizegetusa Regia într-una dintre cele mai importante perioade ale cercetărilor arheologice și ale turismului. Vizitatorii descopereau templele scoase recent la iveală, în mijlocul pădurilor seculare, și o lume arhaică de poveste.
Fotografiile din 1964 realizate de Szabó Tamás și păstrate în colecțiile Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca oferă o perspectivă inedită asupra cetății dacice.
O perioadă a cercetărilor
La începutul anilor ’60, capitala dacilor traversa cea mai fertilă perioadă a cercetărilor arheologice. În anii ’50 și ’60 au fost dezvelite complet templele, sanctuarele, fortificația și drumul pavat. Apariția lor era neobișnuită, ieșind la lumină după aproape două milenii de ascundere sub pământ.
Pentru vizitatorii acelor ani, Sarmizegetusa Regia era un teritoriu aproape virgin, ascuns pe un pinten de munte, în mijlocul pădurilor seculare. Drumul de la Orăștie până la poalele cetății se parcurgea cu trenul forestier, care străbătea Valea Grădiștii pe aproape 40 de kilometri, printre tăietorii de lemne.
„Prin aceste împrejurimi ale cetăţii lui Decebai au crescut falnici copaci seculari. Am găsit în scoarţa unui fag încrustat numele unui om ce s-a iscălit acolo în anul 1813. În aceste ţinuturi, astăzi, tractoarele K4 şi funicularele cară buştenii, transportă uriaşii copaci până la scocurile de unde ei sunt lăsaţi în jos. Din vale, sunt încărcaţi în trenuleţul de munte şi de acolo duşi la Orăştie”, relata A. Păduraru, într-un reportaj publicat în 1955.
Nu doar pădurea care înconjura ruinele era impresionantă, ci și localnicii. Aceștia cutreierau potecile munților călare, îmbrăcați în straiele zonei, păstrând obiceiurile arhaice ale satelor de munte. Vasile Rujoi, „străjerul” Sarmizegetusei Regia, devenise deja o figură legendară.
„Mulţi dintre studenţii veniţi de la Bucureşti să vadă ruinele cetăţii lui Decebal au cunoscut un pădurar ce locuieşte lângă dealul Grădiştei. E bătrân, a ieşit la pensie de mult. A făcut 25 de ani de serviciu şi a ieşit la pensie. Or fi mulţi bătrâni în raionul Orăştie, dar ca el nu e niciunul. Pe acesta îl cheamă Rujoi Vasile. Şi-i «însemnat». Are 107 ani bătuţi pe muche”, nota A. Păduraru în 1955.
Redescoperirea cetății
Vasile Rujoi, „patriarhul” modern al Sarmizegetusei, trăise toată viața în munții dacilor și muncise în pădure. Avea dinți albi și zâmbetul pe buze. „Moșul acesta este de-o sănătate extraordinară”, concluziona autorul.
Sarmizegetusa Regia a rămas astfel până la începutul anilor ’80, când proiectele ample de restaurare i-au oferit aspectul apropiat de cel pe care îl vedem astăzi.
Cetatea a fost cunoscută localnicilor încă din Evul Mediu, iar legendele despre comorile sale datează din aceeași perioadă. Primele cercetări ample au avut loc în 1803–1804, la scurt timp după descoperirea unor tezaure antice de aur, declanșând febra comorilor în zonă.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
