Vrei să-ţi schimbi caloriferul? Iată ce opţiuni ai!

Te-ai săturat de caloriferul tău vechi şi inestetic? Dacă vrei să-l schimbi, acum, vara, e momentul. Ai de ales dintr-o gamă vastă de modele, cu dimensiuni, culori şi materiale diferite, în funcţie de buget şi de necesităţi.

Caloriferul a încetat a fi doar un simplu element util şi indispensabil din locuinţa ta, pe care nu ştii cum să-l acoperi mai bine cu perdele şi draperii. Modelele s-au diversificat, astfel încât el poate fi un obiect de decor în sine. Pe piaţă există calorifere în forme ingenioase şi în culori care se pot asorta oricărui ambient, care se pot agăţa de perete pe verticală. Nici modelele clasice, cu sistem de prindere pe orizontală, nu sunt de neglijat. Ai de ales între calorifere de aluminiu, din fontă şi din oţel. Fiecare are plusurile şi minusurile sale.

Caloriferele din fontă

Aceste calorifere cunoscute de zeci de ani au, se pare, cea mai mare durată de viaţă dintre toate tipurile de radiatoare. Sunt rezistente la lovituri, şocuri mecanice şi coroziune. De asemenea, sunt extrem de eficiente în emanarea căldurii pentru că acumulează un volum de apă mai mare, având cea mai mare eficienţă termică pe metru pătrat de radiator. Sunt recomandate mai ales în cazul încălzirii centralizate, dar pot fi utilizate şi în cazul unei centrale termice, cu condiţia ca aceasta să poată funcţiona şi la temperatură redusă. Caloriferele din fontă vin însă şi cu dezavantaje: nu au un aspect foarte plăcut, căci sunt greoaie şi butucănoase, motiv pentru care sunt şi mai dificil de manevrat, comparativ cu radiatoarele din oţel sau aluminiu. Sunt greu de curăţat şi trebuie vopsite regulat. În plus, din cauza volumului mare, consumă mai mult agent termic decât celelalte tipuri de radiatoare şi se încălzesc mai greu.

Caloriferele din oţel

Este cel mai bine vândut tip de calorifer, datorită preţului accesibil, a compatibilităţii cu centralele termice de apartament şi nu numai. Rezistă foarte bine la temperaturi de până la 100 de grade Celsius, sunt uşor de manevrat şi de montat şi distribuie rapid căldura în interiorul casei. Arată şi bine, dar au o durată de viaţă mai scăzută decât cele din fontă şi aluminiu (doar 5-10 ani). Nu alegeţi chiar cel mai mic preţ. Acesta denotă, evident, o calitate mai proastă. Un alt dezavantaj este că necesită tratarea apei din instalaţii.

Radiatoarele din aluminiu

Dau mai multă căldură decât cele din oţel, au o durată de viaţă foarte mare (10-20 de ani) şi se bucură de cea mai lungă perioadă de garanţie acordată de producători. Se încălzesc repede şi consumă mai puţin agent termic decât caloriferele din fontă, având o putere termică mare pe metru liniar. Un alt avantaj e că sunt mai uşoare şi mai facil de manevrat, că îşi păstrează aspectul iniţial foarte mult timp, datorită metodei de vopsire. Se găsesc într-o varietate mare de modele şi culori ce pot fi integrate cu uşurinţă în interioarele moderne. Dezavantajul e că sunt mai puţin rezistente la şocuri, se deformează uşor, trebuie să fie aerisite foarte des şi sunt mai zgomotoase faţă de alte tipuri de calorifere. Odată oprite, se răcesc imediat şi nu pot menţine prea mult timp în încăpere o temperatură ridicată.

Tot acum vă puteţi monta panouri radiante

Pe lângă radiatoare, sobe şi clasicele calorifere, panourile radiante ar putea fi considerate sistemele de încălzire ale viitorului. Ocupă puţin spaţiu, dau bine în orice ambient, sunt uşor de montat, de manipulat şi de întreţinut, sunt economice şi ecologice. Un panou radiant de 600x500 mm, cu o grosime de 30 mm, consumă 350 W/oră şi încălzeşte 20 mc (o cameră de aproximativ 3x3 metri). Temperatura este menţinută constantă, se poate regla după preferinţe, cu telecomanda, iar defecţiunile unui asemenea sistem sunt practic excluse, spun producătorii. Panourile radiante arată ca un tablou de culori diferite, în funcţie de preferinţe. Dau căldură prin radiaţii în infraroşu, adică aerul dintre radiatorul de căldură şi primitorul acesteia nu se încălzeşte, spre deosebire de sursele clasice, unde transferul de căldură se realizează prin aer. Căldura furnizată de încălzitoarele cu unde termice se produce pe loc şi se distribuie în mod permanent şi uniform în cameră. Dacă la clasicele calorifere curentul de aer cald este încărcat cu impurităţi şi umezeală, aici, undele termice păstrează pereţii calzi, uscaţi şi lipsiţi de mucegai.

Cele electrice, soluţia de urgenţă

În perioada de toamnă, când e frig afară, dar încă nu a început furnizarea agentului termic, dar şi iarna, când caloriferele clasice nu mai fac faţă temperaturilor scăzute, soluţia de urgenţă o reprezintă caloriferul electric. În magazine sunt o mulţime de modele ce variază în funcţie de putere, de consum, de firmă şi, evident, de preţ. Toate aparatele dispun de mai multre trepte de putere, au termostate care să asigure exact temperatura dorită, au design compact, astfel încât să nu ocupe mult spaţiu şi să fie plăcute la vedere, dincolo de utilitate. O altă soluţie o reprezintă aerotermele. Ele generează un consum scăzut de energie, încălzesc repede şi, pe moment, reuşesc să-ţi satisfacă aşteptările. Căldura însă nu rezistă.