Florin Prunea: «Mi se spunea Gălbenuş!»
Şeful suspendat al Departamentului Internaţional din cadrul FRF şi-a păstrat umorul. Florin Prunea s-a dezbrăcat de secrete într-un interviu savuros în care a povestit, printre altele, prin ce peripeţii a trecut în copilărie, cum îşi răsfaţă soţia sau cum învinge plictiseala din traficul bucureştean.
Click!: Cât de nebun e Florin Prunea?
Florin Prunea: Destul de nebun. Nu ştii că se spune că dacă nu ai o doză de nebunie nu te faci portar.
Cum mie îmi place riscul, mi-am ales perfect meseria!
Mai citeşte: Mitică Dragomir: «Florin Prunea e peştele Federaţiei»!
Îţi plăcea să sari din bară-n bară?
Da şi am şi dovezi! Dacă m-aş tunde zero, ştii cum aş fi?
Ca piraţii ăia cu nu ştiu câte cicatrice pe chelie! Cred că mi-am spart capul de cel puţin zece ori, plus arcade, buze sparte, nas fisurat...
Noi, portarii, suntem uneori mai rău decît boxerii la câte semne de bună purtare ne rămân.
De mic ai vrut să fii portar?
Nu. La 9 ani când am început eu fotbalul a fost ca o joacă.
Ulterior mi-am dat seama că îmi plăcea din ce în ce mai mult.
În vremurile bune,cu preşedintele FRF,Mircea Sandu
Ai fost un copil năzdrăvan?
Sincer, am făcut multe prostii în copilărie. Dacă mă pui, nici nu mi le mai amintesc pe toate! Oricum,copilăria a fost cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele.
Fără, griji, fără probleme. Bine, am mai avut câte o problemă, cu ţiganii care-mi furau geanta cu echipament...(râde)
Păi?
Mergeam la şcoală în Tunari, aveam şi geanta de antrenament cu mine şi mi se întâmpla, de oboseală, să adorm în tramvai sau în autobuz, iar ţiganii atât aşteptau! De-ai ştii câte genţi mi s-au luat...
Aveai vreo poreclă?
Aveam, aveam! Mi se spunea "Gălbenuş". Când ieşeam la joacă avem o căciulă mai ciudată, aşa de culoare alb-gălbuie... şi de la aia mi-a rămas porecla asta.
Te-ai întoarce dacă te-ar mai striga acum cineva aşa?
Ah, nu ştiu, dar cine Dumnezeului să mă strige aşa?
Dar cum? Florin? Domnul Prunea sau domn. Preşedinte?
Florin mi e pare cel mai potrivit, dar acum depinde şi de situaţie, de om...
Îţi plac poveştile? Legendele?
Depinde.
E adevărată legenda care circulă despre tine?
(Râde). Nu vreau să comentez, ce naiba, sunt om serios, mă vezi făcând astfel de declaraţii?
Ok! Zi-mi ce observi mai întâi la o femeie? Faţa, sânii, picioarele, fundul?
Iar mă bagi la d-astea? Cine ştie ce se mai interpretează, aşa că mai bine sar şi peste întrebarea asta.
Zi-mi atunci o tipă bună!
Sharon Stone. E actriţa mea preferată!
Îi priesc plaja şi valurile Mării Negre
«Sunt as la cartofi prăjiţi şi ochiuri»
Ce CD-uri ai în maşină?
O să râzi, adică sigur nu te aştepţi la ce îţi voi spune. Ascult în general muzică din Ardeal. Îmi place de mor Ghiţă Muntean.
Bine, mai am şi Mirabela, Elena Cârstea. Ascult muzică şi trece mai uşor timpul când sunt blocat în trafic.
Eşti romantic de felul tău?
Să ştii că sunt...Nu d-ăla incurabil, dar îmi place să fiu sensibil, să fac gesturi romantice, iar acum dacă stau mai mult acasă, am mai mult timp de familie, de soţie. Ea cred că e cea mai fericită.
Florin Prunea şi soţia lui
Dacă ai de ales între un thriller şi un film siropos, ce alegi?
Siroposul! Vezi, descoperi latura mea sensibilă! Îmi plac filme astea de familie, de casă!
Eşti bucătar?
Aoleu, m-ai lovit cu asta! Sunt as la cartofi prăjiţi şi ochiuri, în rest sunt un dezastru!
De când n-ai mai dat cu aspiratorul?
M-ai lovit din nou, încasez lovitură după lovitură! (râde). Chiar nu mai ţin minte exact. Acum mulţi ani!
Dar când te-ai matolit ultima dată mai ştii?
Beau şi eu ca omul, la petreceri. De îmbătat să fiu praf nu ştiu dacă m-am îmbătat vreodată, dar de ameţit da! Cred că acum vreo săptămână, că am avut un chef în familie.
Zi-ne un banc bun!
Nu le am cu bancurile. Adică îmi place să ascult, dar dacă le spun eu, n-au niciun haz.
