George Stanca: Portarii, mamele lor!
Şi veniră surprizele. Grecia lui Kapetanos, omul de final, învinsă de coreeni într-o o manieră kakaotică pentru o fostă campioană euro.
Penibil, jenant, lăbărţat!
Dar, veni şi o confirmare: Argentina lui Messi (cuminte băiatul, încă, la goluri nu-i e foame!), energizată incredibil de prezenţa, intimitatea şi aura unui mit al ei şi al lumii: atomicul Maradona.
Care acolo, pe bancă, are ca de obicei spectacolul lui. Vom vedea însă, relativ curând, pe lungimea participării Argentinei la acest campionat, cât este el "circar" şi cât antrenor.
Să nu pun ghilimelele invers. Eu cred în ambele. Anglia e verde de necaz: portarul Green, a gafat ca un obez ce se apleacă după batista căzută şi n-o poate culege de burtă.
A comis-o fatal. Cu mingea. La un meci cu SUA. La Mondiale. Va fi greu când ai păţit greşit din start. 1-1 cu SUA! Cam asta a fost surpriza, dar eu cred că nu ne vom opri aici.. Nu cred că Albionul va fi trist după terminarea grupei.
Celealte pretendente şi colege de grupă nu par a fi un pericol: Algeria şi Slovenia. Algeria fu vai de mama dumneaei: un jucător care pune mâna pe o minge necontrolat e un copil care învaţă să meargă pe cadru , cum au ajunsă ăştia aici? Infantili.
La fel, portarul algerian, frate de semilună cu albionezul Green. Slovenii, şi ei amărâţi dar norocoşi, un ţinut, acolo, ţară cât judeţul Ilfov, nici slavi, nici austrieci, nici unguri, dar cu două participări finale de când se numesc "ţară". Nu cred să mai bată pe cineva decât tot pe Algeria. La alte campionate.
