De ce lupta de la Verdun a fost cea mai lungă din Primul Război Mondial
Lupta de la Verdun a fost una dintre cele mai sângeroase din Primul Război Mondial. Germanii au tras atunci aproximativ 2.000.000 de gloanțe, în primele opt ore de bombardament, iar alte zeci de milioane au fost trase pe parcursul conflictului.
De asemenea, aceasta a fost cea mai lungă bătălie din cadrul războiului. Lupta de la Verdun a durat nu mai puțin de 300 de zile, lăsând în urmă peste 800.000 de victime din rândul soldaților. La sfârșitul masacrului, Franța a ieșit victorioasă, deși niciuna dintre țări nu a avut multe de câștigat în urma acestuia, potrivit bbc.co.uk. Totuși, iată care au fost motivele cele mai lungi bătălii ale Primului Război Mondial.
1. Strategia
Generalul Erich von Falkenhayn, principalul strategist al Germaniei, a ales ca țintă orașul francez Verdun datorită poziției sale pe linia aliaților, dar și datorită valorii sentimentale pe care o avea în inimile francezilor. Erich a sperat că Franța va sacrifica „orice om” pentru a-l apăra, rămânând, în cele din urmă, fără resurse.
Mai mult, până în anul 1916, generalul era convins că războiul ar putea fi câștigat numai pe Frontul de Vest. Britania era cel mai mare dușman militar al Germaniei, însă, pentru că se afla peste Canal, Erich voia să scape mai întâi de francezi. Acesta plănuia să folosească un număr relativ mic de oameni pentru pentru a captura zona de nord a Verdunului, pentru ca apoi să producă daune enorme francezilor cu artileria superioară.
Totuși, planul de atac al generalului nu a funcționat așa cum ar fi trebuit. Germania a trebuit să folosească mult mai multe divizii decât era stabilit, acumulând pierderi uriașe și câștigând foarte puțin teritoriu. Acest lucru a dus la aruncarea în luptă a și mai multor resurse umane.
2. Evenimente neprevăzute
De-a lungul celor 10 luni de bătălie de la Verdun, anumite evenimente neplanificate anterior au dus la prelungirea conflictului. În timp, au apărut diversiuni și noi strategii. De exemplu, în perioada aprilie – mai, liderii bătăliilor au fost schimbați.
3. Drumurile
Forțele militare franceze și germane aveau nevoie de provizii, iar pentru a le obține și transporta, aveau nevoie de drumuri. Pentru francezi, situația a fost mai dificilă, întrucât aceștia au fost nevoiți să se descurce cu un singur drum.
4. Lipsa de comunicare
Generalul Erich von Falkenhayn era o persoană secretoasă, care împărtășea foarte puține detalii cu subordonații în legătură cu strategia sau obiectivele bătăliei. Ca rezultat, comandanții germani aveau obiective diferite, care variau de la capturarea orașului Verdun, la distrugerea armatei franceze. Fără o strategie comună, aceștia erau derutați în legătură cu modul în care ar fi trebuit dirijată ofensiva.
Pe măsură ce conflictul se prelungea, opiniile diferite ale comandanților deveneau din ce în ce mai evidente. În timp ce comandantul Crown Prince Wilhelm voia ca atacul să înceteze, alții îl încurajau pe general să înainteze. În cele din urmă, Erich von Falkenhayn a încetat ofensiva în luna iulie.
Totuși, conflictul a mai durat patru luni. Generalul dădea înapoi, fiind atacat pe alte fronturi alături de Austro-Ungaria, pesemne că ar fi vrut să se retragă din lupta de la Verdun. Succesorii lui, Paul von Hindenburg și Erich Ludendorff, hotărâseră să suspende atacurile de la Verdun. Totuși, Germania și-a apărat noile poziții acolo până în luna decembrie, când Franța a fost declarată victorioasă.
