Fidel Castro a murit la vârsta de 90 de ani
Fidel Castro a murit la vârsta de 90 de ani, a anunțat televiziunea de stat a Cubei. Moartea lui Fidel Castro încheie o eră pentru această țară din America Latină.
Fidel Castro a fost un simbol revoluționar și unul dintre cei mai cunoscuți și mai controversați lideri politici ai lumii. Sub conducerea sa, între 1959 şi 2006, Castro a înfruntat 10 preşedinţi americani. A pus la punct un regim comunist exact la uşa Statelor Unite ale Americii şi a supravieţuit celor peste 600 de tenative de asasinat care l-ar fi vizat, aminteşte DPA. În final, s-a dovedit a fi și el un biet muritor.
„Va sosi timpul pentru noi toţi“, le spunea în aprilie Castro, cunoscut ca „El Lider Maximo“, celor prezenţi la Congresul Partidului Comunist din Cuba. Câţiva dintre delegaţi au izbucnit atunci în lacrimi. Majoritatea cubanezilor nu au trăit într-o perioadă în care să nu existe bărbatul pe care îl numesc pur şi simplu Fidel.
Anunțul despre moartea lui Fidel Castro era demult așteptat, ținând cont de vârsta lui și de problemele de sănătate. Cu toate acestea, anunțul tot a produs unde de șoc.
Partidul Comunist și aparatul de stat s-au pregătit pentru acest moment începând cu iulie 2006, atunci când Castro a suferit o intervenție chirurgicală în regim de urgență pentru niște probleme intestinale. El i-a cedat atunci frâiele puterii fratelui său Raul, cel care și acum deține puterea țării.
Începând cu acel moment, Fidel Castro a rămas, practic, invizibil. Scria ocazional în ziarul Granma și apărea foarte rar în public.
Anunțul morții lui Fidel Castro a fost primit cu bucurie și urale în Miami, centrul comunității cubaneze plecate în exil și cu tristețe de partea susținătorilor stângiști din întreaga lume. Pentru mulți cubanezi care au crescut în umbra lui Fidel Castro, moartea lui va însemna un moment presărat cu sentimente mixte.
Cum a preluat Fidel Castro puterea Cubei
În urmă cu peste 50 de ani, armata de gherilă condusă de Fidel Castro l-a înlocuit de la putere pe Fulgencio Batista, unul dintre cei mai sângeroși dictatori. Castro a adus comunismul la putere și a provocat SUA, transformând Cuba într-unul dintre cele mai fierbinți locuri ale Războiului Rece. Cuba a fost primul stat comunist din emisfera vestică.
Fidel Castro s-a născut pe 13 august 1926, în Birán (lângă Mayarí, azi în provincia Holguín), în familia lui Ángel Castro y Argiz și Lina Ruz González. Și-a petrecut primii ani în familia sa bogată de fermieri, fiind educat în școli iezuite, inclusiv în Colegio Belén din Havana. Din 1945 a studiat dreptul la Universitatea din Havana, absolvind în 1950.
Castro a practicat avocatura într-o societate mică între 1950-1952. El a devenit candidat pentru un loc în parlament pentru Partidul Ortodox, dar lovitura de stat al lui F. Batista l-a dat jos pe Carlos Prío Socárras, și alegerile au fost anulate.Castro l-a acuzat pe Batista de violarea constituției în tribunal, dar petiția a fost ignorată. În schimb, Castro a atacat Barăcile Moncada pe 26 iulie 1953. Peste 80 din atacatori au fost uciși iar Castro a fost arestat. A fost acuzat și condamnat la 15 ani închisoare. Totuși a fost eliberat în mai 1955 și a plecat în exil în Mexic și Statele Unite, unde a format Mișcarea 26 Iulie.
Până la urmă Castro s-a întors în Cuba cu un număr de exilați, navigând clandestin din Mexic în Cuba pe iahtul Granma. Prima acțiune a avut loc în provincia Oriente pe 2 decembrie 1956. Doar 16 din cei 81 de atacatori au supraviețuit pentru a se retrage în munții Sierra Maestra pentru a duce un război de gherilă împotriva forțelor lui Batista. Printre supraviețuitori erau și Ernesto "Ché" Guevara, Raúl Castro și Camilo Cienfuegos. Pe 24 mai 1958 Batista a trimis 17 batalioane împotriva lui Castro, care au fost înfrânte din cauza moralului scăzut și ratei mari de dezertare. În ziua de 1 Ianuarie 1959, Batista și C. R. Aguero au fugit din țară, iar forțele lui Castro au cucerit Havana.
Criza rachetelor din Cuba
Criza rachetelor cubaneze a fost o confruntare între Uniunea Sovietică și Statele Unite în legătură cu proiectilele nucleare sovietice din Cuba. Criza a început la 14 octombrie 1962 și a durat 38 de zile, până la 20 noiembrie 1962. Această criză a fost privită ca fiind momentul când Războiul Rece a fost foarte aproape să devină război nuclear și să se transforme în Al Treilea Război Mondial.
Într-un discurs televizat de o extraordinară gravitate, președintele american, John F. Kennedy, a anunțat că avioanele americane de spionaj au descoperit baze sovietice de lansare a rachetelor SS-4 Sandal în Cuba. Aceste rachete, purtând focoase termonucleare, constituiau un pericol iminent deoarece, având rază de acțiune medie (2000 km), erau capabile să lovească un număr mare de orașe americane foarte importante, precum Washington. Dintr-o dată, rachete sovietice puteau atinge teritoriul american, amenințând să discrediteze doctrina nucleară americană a represaliilor masive.
Jocul dus de Hrușciov în această criză a fost unul de intimidare, dar foarte riscant, pe muchie de cuțit, deoarece URSS se afla într-un dezavantaj strategic enorm, înconjurată de baze cu arme nucleare americane. La acea vreme exista un dezechilibru imens între SUA și URSS la capitolul armelor strategice intercontinentale, în ciuda faptului că primul satelit artificial, Sputnik, fusese lansat cu o rachetă puternică de tip SS-6 Sapwood, capabilă să fie folosită și ca rachetă balistică intercontinentală, transportând o încărcătură nucleară de 3-5 megatone până la 12.000 km.
Atât ca număr, cât și ca performanțe, această armă, alături de puținele bombardiere intercontinentale ale URSS, nu putea asigura paritatea nucleară cu SUA. Singurul as în mâneca lui Hrușciov, la amenințarea americană cu represalii nucleare complete, era situația periculoasă a Europei de Vest (în special RFG și Berlin) de a fi luate ostatice, având în vedere că pe continentul european, URSS deținea, mai ales la capitolul armelor convenționale, un avantaj considerabil.
Ceea ce a urmărit Hrușciov prin plasarea acestor rachete a fost obținerea unui instrument de presiune pentru a obține concesii din partea SUA (de exemplu, în cazul problemei încinse a Berlinului). Niciodată, însă, nu a intenționat cu adevărat să înceapă un război nuclear cu SUA.
Criza rachetelor cubaneze a constituit cel mai periculos punct al Războiului Rece, unde lumea a fost cel mai aproape de un război nuclear total. Prin urmare, s-a instaurat o linie telefonică directă (așa numita "linie roșie") între Kremlin și Casa Albă pentru a evita un război nedorit.
