Povestea tânărului care a ajuns să aibă sute de terenuri fără să plătească niciun ban pentru ele. Cum a reușit să le obțină

Un tânăr din Elveția a reușit să atragă atenția internațională după ce a acumulat sute de parcele de teren și segmente de drum fără a investi bani în achiziția lor. Numele său este Jonas Lauwiner, iar modul în care a exploatat legislația locală a stârnit dezbateri aprinse în spațiul public și printre autorități, scriu cei de la The Times.

Are peste 100.000 de metri pătrați, toate obținute fără costuri directe de achiziție.

Momentul care i-a adus notorietate

Momentul care i-a adus notorietatea a fost unul spectaculos și în același timp ironic: o ceremonie fictivă de încoronare, desfășurată într-un cadru solemn, cu muzică de cor și elemente teatrale. Tânărul, pe atunci în vârstă de doar 24 de ani, a fost „încoronat” simbolic, într-o țară care nu a avut niciodată monarhie.

În Elveția, gestul a fost perceput inițial ca o formă de performance sau glumă artistică. Totuși, în spatele acestei imagini publice, Lauwiner începea să dezvolte o strategie mult mai pragmatică, legată de proprietățile funciare.

Cum a ajuns să aiă peste 140 de proprietăți pentru care nu a plătit niciun ban

Legislația elvețiană permite ca anumite terenuri fără proprietar clar sau abandonate să fie revendicate gratuit, prin proceduri administrative simple. Acestea pot include păduri, suprafețe neutilizate sau chiar segmente de drum care nu mai sunt revendicate de nimeni.

Deși astfel de situații sunt rare, ele există în registrele funciare, iar accesarea lor necesită o muncă minuțioasă de identificare și verificare. Exact aici a intervenit Jonas Lauwiner, care a analizat sistematic aceste spații „neocupate” și a început să le revendice.

În timp, a ajuns la un număr impresionant: peste 140 de proprietăți și segmente de infrastructură rutieră, însumând peste 100.000 de metri pătrați, toate obținute fără costuri directe de achiziție.

Unele dintre drumurile revendiate implică taxe pentru acces sau utilizare

Deși multe dintre aceste proprietăți nu au valoare imobiliară ridicată, ele i-au oferit o poziție neobișnuită în raport cu administrațiile locale. Unele dintre drumurile revendicate implică responsabilități de întreținere, iar în anumite cazuri, chiar posibilitatea de a percepe taxe pentru acces sau utilizare.

Pentru Lauwiner, întregul proces este comparabil cu o strategie de expansiune, deși el insistă că totul se desfășoară în limitele legii și fără confruntări directe. În paralel, și-a construit o identitate publică în jurul acestui statut auto-asumat de „rege”, folosind simboluri, imagini și platforme online pentru a-și consolida povestea.

Succesul său neobișnuit a atras însă și reacția autorităților. Mai multe cantoane elvețiene au început să revizuiască legislația privind terenurile abandonate, pentru a limita posibilitatea unor astfel de preluări individuale.

În unele cazuri au apărut chiar dispute administrative privind statutul drumurilor sau al terenurilor revendicate, iar procedurile au fost ajustate pentru a oferi prioritate instituțiilor publice.