Românul care s-a luptat cu teroriștii din Londra se teme pentru viața lui
Românul considerat erou care s-a luptat cu teroriștii în timpul atentatului din Londra se numește Florin Morariu și a povestit într-un interviu cum s-a întâmplat totul. Bărbatul se simte și acum în stare de șoc.
Florin Morariu, originar din Iași, nu se consideră un erou pentru că i-a fost teamă, după cum a mărturisit chiar el, dar în același timp, n-a putut să stea deoparte când oamenii nevinovați erau măcelăriți pe străzi. El a lămurit și ce era „basketul” de la brutăria-patiseria cunoscută în Londra, după cum precizează Digi 24: „Aşa îi spunem unde lucrez (Bread Ahead Bakery - n.red.). E o ladă mare de pâine, are vreo 60 centimetri. E o navetă. Toată lumea... comentarii răutăcioase pe Facebook. N-am vrut să fac ca să devin vedetă. Am vrut să ajut. Lumea a degenerat foarte aiurea. Eu nu vorbesc bine engleza și tot o dădea lumea aiurea. Eu eram în stare de şoc. Neștiind engleza, încercam să vorbesc în engleză.”
"Toată lumea fugea, femeile leșinau"
"Eroul" român a povestit printr-o convorbire telefonică la ProFm, cum a decurs toată tragedia, după ce a intrat în schimbul de noapte, la ora 19:40:
„Lucrez cu doi tunisieni, un croat și încă doi români. Am coborat in sala de lucru. Brutăria e situată fix în centrul London Bridge, lângă Borough Market. Brutăria are geamuri de sticla foarte mari, ca să vadă omul că se lucrează curat. Geamurile sunt la 4-5 m și dau în stradă. La ora 22:20, m-am uitat pe geam cu colegul croat. Centrul acolo e mereu agitat. În acel moment nu mai era foială, era haos. Toată lumea fugea, femei leșinau, cădeau pe jos, oamenii se ciocneau, unii fugeau dintr-o parte în alta. Nu mai știau unde să fugă. I-am spus lui Agron să ieșim. Am ieșit în ușa brutăriei. Veniseră la noi două femei de naţionalitate braziliană și s-au rugat să le lăsăm înăuntru. "Ce aţi păţit?". Erau foarte speriate, plângeau. Le-am dat un pahar de apă. Apoi am întrebat ce au păţit, ce e cu haosul ăsta, de aleargă toată lumea aşa? Au spus: De la London Bridge înspre Borough Market e o dubă care opreşte, coboară persoane din ea şi încep să omoare lumea pe stradă. Baza podului e la 250 metri distanţă de Borough Market și brutărie”, a povestit Florin Morariu.
"Dădea în el, sărea sânge şi pe o parte, şi pe alta"
Florin a înțeles ce se întâmpla pe străzile Londrei abia atunci când teroriștii începuseră să se apropie de brutăria unde lucrează.
„Din spusele persoanelor, mergeau, coborau, tăiau, iar urcau, iar coborau. Vă spun ce mi-au zis braziliencele. O fi sau nu adevărat, vă spun ce mi-au zis ele. Şi unde sunt ăştia, am întrebat. Au pistoale, au armament? Au spus: Nu, au doar cuţite. Am zis: au doar cuţite, nu sunt chiar periculoşi. Am luat două navete care erau acolo. Am vorbit cu colegii mei. Unii ziceau: stai aici, nu te duce. Ai grijă, unde te duci? Nu vezi că moare lumea pe stradă. Au spus: e atentat terorist. Şi braziliencele se speriaseră. Am zis că ies. Am ieşit pe uşă. În dreapta brutăriei este o ieşire a Borough Market, o piaţă aflată fix sub un pod, sub un pasaj. Acolo sunt multe tonete de metal. Am zis să mă duc. Am văzut că toată lumea ieşea buluc de pe aleea aia. Au ieşit, eu am intrat. Ei ieşeau în fugă şi eu intram. Am intrat cu navetele alea, m-am uitat. Nu mai era nimeni. Era o linişte foarte aiurea. Am zis: Ce Dumnezeu, frate, că nu e nimeni. Am mers vreo 5-10 paşi, nu știu sigur cam cât e distanța, și undeva în stânga m-am uitat. Era o altă alee. Sunt mai multe alei printre tonete. M-am uitat în stânga. Am văzut că erau patru persoane. Un cetățean care venea spre noi, dar nu fugea. Cred că nici nu conştientiza ce se-ntâmplă. În lateralele lui mai era câte o persoană. Undeva în spate se mai vedea o persoană, dar se vedea pe fundal. Abia îl vedeai. Atunci am văzut cum cel din dreapta a început să-i dea cu cuţitul începând de la gât, pe partea dreapta, să bage cuţitul în el. În acel moment, nu aveam prea mare distanţă faţă de ei. Cred că între 5 şi 7 metri. Mi s-au tăiat picioarele. Nemaivăzând chestia asta, îţi provoacă un şoc. Dădea în el, sărea sânge şi pe o parte, şi pe alta. Şi celălalt îi dădea. Omul a căzut în genunchi şi se uita la mine. Am avut o senzaţie, crede-mă că şi acum mi s-a ridicat părul pe mâini. Nu ştiam ce să fac. Mi-era şi milă. Într-un fel poate mi-a fost şi frică. Poate am avut şi curaj. Am zis: nu pot să fug, frate. Dacă fug, e posibil să mă prindă, pentru că nu ştiai câţi sunt. E pos să fie altul să mă taie şi pe mine. Am zis: Încerc, ce o fi, o fi. Aveam două navete. Am știut sigur că o să arunc una și o să se ferească. Şi se uita la mine cel din dreapta.
Am aruncat o navetă. În timp ce am aruncat, am şi fugit spre el. Am aruncat naveta, am fugit spre el și cu a doua navetă l-am lovit în cap. M-am tras înapoi şi cred că în aceeaşi secundă am văzut poliţia că intra pe poarta mare. Mi-au spus pe portavoce, văzându-mă cu bluză albă: "Go, give the grenade." Fugi că aruncă grenada. M-am întors şi am început să fug”, a precizat ieșeanul, potrivit sursei citate.
Momentul când a început să filmeze
„Atunci m-am speriat cu adevărat. Până atunci nu m-am speriat chiar atât de tare. M-am speriat când am auzit grenada. După ce s-a aruncat grenada, m-a atins puțin la mână. Sunt puţin pişcat. M-am tras în lateral. Poliţia a intrat cu mașina în ei şi a început să-i împuşte. A intrat frontal cu mașina în ăştia doi. M-am tras înapoi, am dat să filmez. Abia atunci am scos telefonul. Multă lume zice: Cum s-a bătut ăla, de ce nu e filmat? Eu atunci nu m-am dus să mă bat. Dacă mă duceam, scoteam telefonul și filmam cum mă băteam. Nu, eu m-am dus să văd ce e. După aceea am scos telefonul. Dar e posibil să fie camere. E o piaţă mare. E posibil să fie camere și să se dea acel video. M-am dat după colţ. Poliția mi-a zis să nu mai filmez. Eu am continuat să filmez. Am filmat pe stradă, am filmat oamenii ăia care erau pe jos. După care ați văzut că mi se zicea să închid, să nu mai filmez.”
Florin Morariu se teme pentru viața lui
„Sincer, în momentul de faţă, da. Sunt foarte dezamăgit. Am încercat să fac un bine, am încercat să fiu ok şi nu m-a sunat unul de la poliţie să vorbească cu mine, să mă protejeze și pe mine într-un fel sau altul. Nu m-a sunat ambasada deloc. Nimeni. Fraţilor, credeţi-mă, nimeni nu m-a contactat, în afară de voi, presa, şi prietenii mei, oameni de pe Facebook, oameni care au fost acolo și pe care i-am ajutat sau care erau în zona aia. În rest, nimeni. Vreau să înțelegeți că n-am cerut niciun ban la nimeni. Nu vreau niciun ban. Nu am vrut să devin erou. Singurul lucru pe care mi l-aş dori acum e să mi se ofere puțină protecție. Nu se poate. Am încercat să fac un bine și, de fapt, am ieșit cel mai rău. Tot respectul pentru ţara mea, dar sunt aşa de dezamăgit. De ce plătim taxele astea? Plătesc taxe și aici, am plătit și în tară. De ce? Unde e ambasada? Tu nu te interesezi de semenii tăi? Ce înseamnă asta?”
