Singura țară europeană care dispune de locuri în buncăre pentru întreaga populație: „Suntem unici în Europa”. Care e situația în România
În timp ce majoritatea țărilor europene au renunțat la ideea de a se proteja de un război, Finlanda a continuat să sape adânc – la propriu. Sub orașe moderne și peisaje de poveste se ascunde o rețea de peste 50.000 de buncăre, capabile să ofere adăpost tuturor celor 5 milioane de finlandezi. Este o infrastructură unică în Europa, gândită nu doar ca măsură de apărare, ci și ca simbol al unei culturi naționale bazate pe disciplină, prudență și solidaritate.
Țara deține 50.500 de buncăre complet funcționale
Pentru finlandezi, frica nu vine din filme, ci din istorie. Războiul de Iarnă din 1939, când armata sovietică a invadat țara, a lăsat urme adânci în mentalul colectiv. De atunci, Helsinki a decis că nicio generație nu va mai fi luată prin surprindere. În timp ce alte state europene s-au relaxat după căderea Cortinei de Fier, Finlanda a continuat să construiască sistematic adăposturi civile, antrenându-și cetățenii pentru situații de urgență, scriu cei de la Bild.
Astăzi, țara deține 50.500 de buncăre complet funcționale, suficient pentru a adăposti aproape toată populația. „Suntem pregătiți pentru orice scenariu. Nu e confortabil ca într-un hotel, dar este sigur. Și suntem singurii din Europa care pot spune asta”, afirmă Tomi Rask, instructor de protecție civilă din Helsinki.
O lege care salvează vieți
Finlanda nu lasă nimic la voia întâmplării. Din 1959, legislația impune ca orice clădire cu o suprafață de peste 1.200 de metri pătrați să aibă un adăpost antiatomic integrat. Regula se aplică atât clădirilor de birouri, cât și blocurilor de locuințe. Rezultatul? În capitala Helsinki, există mai multe locuri în adăposturi decât locuitori – peste 700.000 de spații protejate.
Cel mai mare buncăr se află la 20 de metri sub pământ, fiind capabil să adăpostească 6.000 de oameni și să reziste chiar și unui atac nuclear.
Finlandezii au găsit o soluție ingenioasă pentru a nu lăsa aceste structuri să ruginească: le folosesc zilnic. Pe timp de pace, buncărele sunt transformate în săli de sport, locuri de joacă, terenuri de hochei sau parcări subterane. Sistemele de ventilație și igienă sunt verificate constant, astfel încât, la nevoie, spațiul poate fi transformat în adăpost complet funcțional în mai puțin de o oră.
„Ne dorim ca oamenii să nu se teamă de buncăre, ci să le simtă ca pe un spațiu familiar. E mai ușor să te refugiezi acolo unde ai făcut sport sau ai dus copilul la joacă”, explică un oficial municipal din Helsinki.
Regulile supraviețuirii
În Finlanda, fiecare familie știe ce trebuie să aibă pregătit pentru cel puțin 72 de ore de izolare. Lista oficială include mâncare neperisabilă, medicamente, articole de igienă, baterii, lanterne, sac de dormit și apă. „Nu oferim confort, oferim siguranță. Nu suntem hotel”, spune, zâmbind, Tomi Rask.
Fumatul și alcoolul sunt strict interzise, iar în adăposturi se păstrează o disciplină aproape militară: opt ore de muncă, opt de somn, opt de timp liber. Chiar și profesorii sau asistentele au planuri clare de activitate, pentru a menține o aparență de normalitate în circumstanțe extreme.
Sistemul finlandez de protecție civilă este atât de bine gândit încât include și vizitatorii străini. În caz de urgență, turiștii primesc aceleași drepturi la adăpost ca și cetățenii locali. Autoritățile au chiar și un plan de comunicare special, menit să asigure „suveranitatea informațională” în fața propagandei sau dezinformării în timpul unui conflict.
Cum stă România la acest capitol
Comparativ, România se află încă la începutul drumului. Potrivit datelor oficiale ale Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, în țară există aproximativ 4.500 de adăposturi civile, dintre care 1.200 sunt în București. Multe dintre ele, însă, sunt vechi, prost întreținute sau transformate în spații de depozitare.
Pentru moment, autoritățile lucrează la digitalizarea unei hărți interactive a buncărelor, astfel încât fiecare cetățean să poată afla cel mai apropiat loc de adăpostire în caz de pericol.
Ceea ce pentru unii pare paranoia, pentru finlandezi este simț al realității. O țară mică, aflată lângă o superputere agresivă, a înțeles că siguranța nu se clădește doar cu armate, ci și cu cetățeni disciplinați și infrastructură solidă.
România, aflată la granița estică a NATO, ar putea învăța din acest model:
„Pregătirea nu înseamnă teamă, ci înțelepciune. Iar siguranța adevărată se construiește înainte să ai nevoie de ea”.
