Iovan: «Iordănescu m-a alungat de la Steaua»
Click: Domnule Iovan, de ce n-aţi fost niciodată antrenor principal?
Ştefan Iovan: Aşa m-a prins viaţa. În 1997, după ce m-am retras de la CSM Reşiţa, am fost numit antrenor la echipa de tineret a Stelei. În 2000 am ajuns secundul lui Piţurcă la Steaua, iar din 2005 sunt la echipa naţională.
După ce îmi termin contractul cu Federaţia, poate o să încerc şi eu, timp de patru-cinci ani, meseria de antrenor principal, dacă vor fi oferte.
Aţi preferat să rămâneţi la echipa naţională şi după plecarea lui Victor Piţurcă. De ce?
Răzvan Lucescu m-a ofertat, iar eu m-am bucurat că munca mea a fost apreciată.
Dumneavoastră aţi debutat în Divizia A la 17 ani. De ce credeţi că tinerilor de astăzi nu li se prea mai dă credit?
Mai apar fotbalişti de 18-19 ani, dar în general doar la echipele mici. La cluburile mari, unde se cere performanţă, se preferă în general doar fotbaliştii consacraţi.
Credeţi că invazia de străini din primul eşalon e de vină pentru reducerea ariei de selecţie a echipei naţionale?
Nu neapărat. După părerea mea, un jucător foarte valoros se poate impune în echipă indiferent dacă contracandidatul său este român sau străin.
Ca să mă refer strict la cei veniţi din străinătate, cred că printre ei sunt şi fotbalişti buni, care pot creşte nivelul campionatului, dar şi mulţi destul de modeşti.
Ca jucător, aţi fost foarte aproape de Dinamo în 1981. De ce nu v-aţi dus acolo în loc să semnaţi cu Steaua?
La Dinamo n-am vrut niciodată să mă duc. Povestea a stat în felul următor: când am ajuns pentru prima oară în Gara de Nord, pentru a semna cu Steaua, am dat nas în nas cu un cetăţean, care m-a condus la o Dacie de culoare neagră, cu numere galbene.
Eu am crezut că mergem în Ghencea, dar m-am trezit că am ajuns în biroul lui Vasile Anghel, preşedintele lui Dinamo. Cu alte cuvinte, cei din Ministerul de Interne aflaseră că vin în Bucureşti şi au încercat să mă convingă să vin la ei.
Le-am zis că mă mai gândesc, dar apoi m-am dus la sediul Stelei şi am semnat cu ei, aşa cum le promisesem.
Nu credeţi că un fotbalist de talia dumneavoastră ar fi meritat să joace în străinătate la un club mult mai mare decât Brighton & Hove Albion?
Să vă spun un lucru. Steaua era, în anii ‘80, una dintre cele mai bune echipe din lume, aşa că nu-mi pare rău că mi-am petrecut în Ghencea cea mai mare parte a carierei. Marele meu regret este acela că am pierdut Cupa Mondială din 1990, din cauza sciaticii...
Dacă aţi fi mers în Italia, probabil că aţi fi avut şi alte propuneri de transfer...
Chiar am avut şi alte oferte. Puţină lume mai ştie astăzi că eram la un pas să semnez cu Montpellier. Căutau un înlocuitor pentru selecţionerul de azi al Franţei, Laurent Blanc, care plecase la Napoli. Mi-ar fi dat 400.000 $ în doi ani de contract. Erau bani adevăraţi la vremea respectivă!
După experienţa din Anglia v-aţi întors la Steaua, dar n-aţi mai jucat decât şase partide. De ce?
Puiu Iordănescu m-a dat afară! Eu am trecut mai greu de la comunism la democraţie. Într-o zi m-am trezit mai târziu şi am ajuns la stadion în timpul antrenamentului, motiv pentru care am fost înlăturat imediat de la echipă.
Aşa aţi ajuns în Giuleşti...
Da, la Rapid am stat doi ani şi jumătate, răstimp în care am jucat cam 70 de meciuri. Am fost primit chiar foarte bine acolo".
E în relaţii reci cu Piţi
E adevărat, relaţiile cu Piţurcă s-au răcit. Dar eu sper ca acum, cu venirea verii, să se încălzească iar!
Din punct de vedere al disciplinei şi strategiei, aducerea lui Piţurcă este foarte bună. Piţurcă încearcă să creeze o stare foarte bună. Se bate pentru drepturile jucătorilor. El le creează un cadru extraordinar, jucătorul nu trebuie decât să joace.
Răduţ poate deveni într-un an un jucător foarte important pentru fotbalul românesc. Eu l-am urmărit de mai mult timp, convocarea sa n-a fost deloc întâmplătoare.
