Iuliu Mureşan: «Înainte nu eram microbist»
Totuşi, a cucerit cu echipa două titluri şi trei Cupe ale României! „Nu eram microbist. Nu văzusem «live» nici un meci până la numirea mea în fruntea clubului... Îmi plăcea fotbalul când juca naţionala, derby-urile din campionatul intern şi cam atât. Nu mă uitam niciodată la un meci dintre ocupantele locurile 8 şi 10 să zic...", a recunoscut, franc, pentru Click!, Mureşan.
Despre diferenţa dintre fotbal şi medicină
„Recomand medicina oricui, deşi e mult mai grea decât fotbalul şi vorba aia, la fotbal se pricepe oricine. Mie mi-a plăcut de mic, deşi n-am avut în familie tradiţie. Doar eu şi sora mea. Ea s-a luat după mine, că e mai mică cu doi ani".
Despre Arpad Paszkany
„Îl ştiu de când avea 24 de ani. Era prieten cu ginerele unui amic. Îşi făcuse o firmă, lucra cu prietenul lui. Am ajuns să ne întâlnim din ce în ce mai des iar din 1999 lucrăm împreună. A fost greu să renunţ la medicină, cu atât mai mult cu cât aveam un statut bun, la 44 de ani lucram la stat într-o poziţie foarte bună, aveam salariu mare, eram angajat la Ministerul de Interne, Inspectoratul de Poliţie Cluj. Când am decis să renunţ toţi mi-au zis că e riscant, dar am avut fler şi am plecat. În decembrie 1998 mi-am dat demisia şi la 15 ianuarie am plecat. Am avut încredere în Arpi, am mers pe mâna lui, ca prieten în primul rând".
Despre trofeele obţinute cu CFR Cluj
„Primul titlu a fost cel mai greu, mai ales că a fost un campionat strâns, cu multe probleme, valize, nebunii... Penalty-ul lui Cadu din ultima etapă, cu U Cluj, mi s-a părut cel mai lung din istorie. A durat vreo 5 minute până când s-a executat pentru că era nebunie pe teren. Am trăit la maximum acele momente. Nu am mers la meci că stadionul lui «U» ne era ostil şi am preferat să stau cu Arpi la stadionul nostru, singuri, să ne putem manifesta în voie".
Despre cea mai grea perioadă la CFR
„La început, când am fost aruncat în fotbal fără să ştiu cu ce se mănâncă... Noi am luat echipa din divizia C, eu eram atunci directorul societăţii Ecomax, care devenise acţionarul majoritar al clubului, iar eu automat a trebuit să fac parte din consiliul de administraţie, însă nu am crezut că o să am vreo legătură cu echipa efectiv. O lună am observat că vechiul preşedinte nu se implică şi i-am zis lui Arpi că trebuie să aducem pe altcineva. Am încercat tot felul de variante, dar în cele din urmă Arpi mi-a zis să rămân până în iarnă, era vorba de două, trei luni. Uite că de la o lună, două, s-au făcut nouă ani! Nu ştiam nimic la început, dar m-am bazat pe experienţă de viaţă şi fler.
Despre primele transferuri
„Primul pe care am vrut să-l luăm a fost un portughez, Carlitos, era jucător de viteză, tehnic, avea şut, mă gândeam că dăm lovitura cu el. Stabilisem tot, mai trebuia doar să semenze, când mă trezesc cu telefon de la el că nu mai vine la Cluj că i-a spus nevasta că dacă ajunge în România divorţează! La cei mai mulţi străini, soţiile s-au opus!".
Despre jucătorul-cheie al «ceferiştilor»
„Cadu, căpitanul echipei... determinant, mare caracter! Când l-am adus era căpitanul lui Boavista!"
Prima intervenţie ca medic: o naştere
Una dintre cele mai amuzante întâmplări din cariera de medic a lui Mureşan a avut loc la începuturile ei.
„După ce am terminat stagiatura, am „prins" un post la 30 km de Cluj. Am fost pus de gardă. Mă gândeam să vină orice, numai naşteri nu... Întâmplarea a fost că fix o naştere am avut, acela a fost primul meu caz... Moaşa m-a liniştit, spunându-mi că se va ocupa ea de tot. Acum ceva timp m-am întâlnit cu acea mămică."