Lăcrămioara aşteaptă de la Moş Crăciun un medicament care să o facă bine
Îşi doreşte atât de mult să meargă şi ea la şcoală ca toţi copiii! Însă mama şi doamna doctor i-au spus că mai trebuie să aibă răbdare, să termine cura de "chimio", care o să-i ia durerea din picioruş şi, apoi să-i crească părul. Lăcrămioara crede că şi "Moşul" o să-i aducă, în loc de jucării, un medicament care o să o facă sănătoasă.
«Mama, mă doare...». Nici nu ştiţi de câte ori a auzit mama Lăcrămioarei aceste cuvinte! Nici cât a plâns a neputinţă că nu poate să-i aline durerea fetiţei.
Lăcrămioara Gabriela Todor are 8 ani şi Osteosarcom (Sarcom Ewing), adică cancer osos, la picior.
Mai citeşte:
Ştefănel a învins cancerul la 2 ani
Ovidiu scapă de cancer dacă are bani de tren!
S-o salvăm pe Ştefania! Acum e hrănită prin furtun
Vezi imagini cu Lăcrămioara şi familia ei
Fetiţa făcuse doi ani de grădiniţă şi trebuia să înceapă şcoala când boala a doborât-o.
A fost diagnosticată în iulie 2009. O durea rău piciorul. Într-o zi a căzut de-a dreptul şi părinţii au dus-o la spitalul din Braşov.
Aşa arăta înainte ca boala să o răpună
I s-a pus diagnosticul şi medicii au trimis-o la Bucureşti, la Spitalul "M.S. Curie" pentru tratament. Pe 28 august 2009 a început chimioterapia, după ce i s-au făcut două biopsii.
Până în noiembrie, Lăcrămioara a făcut deja patru cure. Acum e iar în spital la Bucureşti, cu mama.
Acasă, în comuna Feldioara de lângă Braşov, au rămas alţi 3 copii, în grija tatălui. Ioan, de 12 ani, Izabela, de 11 ani, şi Georgiana, de 4.
De frică că mama ei şi «Găbiţa» (aşa o alintă ea pe Lăcrămioara!) nu se mai întorc acasă, Izabela a făcut o depresie şi a ajuns şi ea la spital.
Toţi şase, doi părinţi şi patru copii, locuiesc într-o baracă a unui fost şantier. Mama, Iuliana, e casnică. Tatăl copiilor, Ion Todor, are 37 de ani.
Lucrează la Primăria Feldioara, la salubrizare. Câştigă 700 de lei pe lună. Şi-a luat concediu şi, de la sfârşitul lunii septembrie şi până în octombrie, a stat cu Lăcrămioara în spital, la a doua cură de chimioterapie.
El a hrănit-o, i-a şters lacrimile, a spălat-o, a încurajat-o. Acasă, mama a muncit cu ziua, la scos cartofi.
A primit ca răsplată 20 de lei şi nişte cartofi. Dar Iuliana a fost fericită, că a putut să le lase copiilor de mâncare când a plecat din nou la spital.
Fetiţa mai are de făcut tratament chimio. Tumorile sunt localizate pe os, dar nu are metastaze.
După terminarea chimioterapiei, Lăcrămioara va fi operată. Medicul curant i-a spus tatălui că este posibil ca fetiţei să i se taie o bucată de os şi să i se înlocuiască cu o proteză (endoprotezare modulară).
La Bucureşti vin cu trenul, pleacă cu trenul. Familia a depus actele la primărie (certificatul de handicap) pentru obţinerea indemnizaţiei de însoţitor, dar mai durează câteva luni până se rezolvă.
Acasă la Lăcrămioara
Pe Ion Todor l-am găsit în curtea casei, împreună cu ceilalţi trei copii. În timp ce micuţa Georgiana era la joacă pe uliţă, Ion şi ceilalţi doi copii se ocupau de treburile gospodăreşti.
„Tocmai am venit de la muncă şi m-am apucat să fac ceva de mâncare şi curăţenie. Îmi e greu, dar am noroc că mă ajută fata şi băiatul. După ce vin de la muncă, mă apuc de gătit, pentru ca ei să aibă ce mânca a doua zi", povesteşte Ion Todor. Bărbatul spune că are încredere că Dumnezeu va orândui lucrurile şi totul va fi bine, în special pentru Lăcrămioara. Ia în mână un tablou în care se află inserate mai multe poze. Se uită cu durere la ele şi spune: „Aici este fetiţa, pe vremea când frecventa grădiniţa şi avea păr în cap, pe care acum l-a pierdut din cauza chimioterapiei. Când am descoperit boala, Lăcrămioara nu a mai putut merge nicăieri. Acum trebuia să fie în clasa întâi...".
Şi ei se alătură campaniei Click!
Victor Hănescu: "Salut campania ziarului vostru prin care încercaţi să ajutaţi copiii ce ar trebui să aibă tot viitorul în faţă, însă îi opreşte o boală cruntă. Accidentările mele nu se compară cu astfel de boli, însă ştiu ce greu este atunci când eşti neajutorat, mai ales financiar."
Mihai și Iulia Albu: "Suntem și noi părinți și ne putem închipui ce e în sufletul celor care își văd copiii murind puțin câte puțin. Suntem alături de Click! și sperăm ca toţi cititorii să ne ajute."
Lucian Viziru: "Mi se pare extraordinară ideea voastră de a ajuta aceste suflete chinuite. Sunt alături de voi și sper să realizați tot ceea ce vă propuneți în acest sens."
Fii bun, ajută!
CONT LEI: RO88 PIRB 2501 7244 0500 3000
CONT EURO: RO25 PIRB 2501 7244 0500 2000
Cod swift: PIRB ROBU; Banca Piraeus, sucursala Pipera.
CUI R18990288
Conturile aparţin Fundaţiei COSMIR a trustului Adevărul Holding.
*******************************************************************
Sute de copii aşteaptă o mână întinsă
* Ştiaţi că într-un singur an, lună de lună, prin trei secţii de oncologie pediatrică din trei spitale bucureştene îşi trăiesc chinul vieţii şi al morţii peste 220 de copii şi adolescenţi? Alte câteva sute sunt internaţi prin spitalele din ţară.
* Ziarul Click! vă va spune o parte din poveştile lor triste deoarece aceşti copii au nevoie de noi toţi ca să trăiască.
Cancerul îi doboară doar pe cei diagnosticaţi prea târziu sau ai căror părinţi nu ştiu sau nu găsesc resurse să se lupte. Micuţii sunt viteji si, chiar dacă nu înţeleg de ce sunt bolnăviori, ştiu că trebuie să stea în spital, ca „nenea" sau „tanti" doctor să-i vindece.
Îşi iau porţia de chimoterapie sau radioterapie - unii sunt operaţi, iar mulţi dintre ei supravieţuiesc.
Pleacă acasă după două săptămâni sau o lună - dacă „au noroc". Chiar şi fără un picior sau o mână, fără un rinichi sau o coastă, fără păr, fără gene şi sprâncene.
Dacă nu au noroc din prima, stau cu lunile în spital. Cei care rezistă cu anii au deja două domicilii, unul fiind spitalul.
* Din lumea noastră mare, plină de necazuri mici, am nimerit în lumea lor mică, plină de necazuri mari. Două lumi.
Fiţi buni şi, împreună cu Click!, ajutaţi-i!
