Românii, înfometați sistematic în numele științei. Cât trebuia să mănânce un om conform nutriționiștilor lui Ceaușescu
Într-o perioadă în care economia României era în colaps, regimul Ceaușescu a impus un program drastic de raționalizare alimentară, justificat drept o măsură „științifică” pentru sănătatea populației.
În realitate, această politică nu a fost altceva decât o metodă de înfometare a cetățenilor, menită să redreseze o economie falimentară, plină de proiecte megalomanice și datorii externe uriașe, potrivit Adevarul.
Un plan de „alimentare științifică” pentru a justifica lipsurile
În vara lui 1984, sub conducerea directă a lui Nicolae Ceaușescu, a fost adoptat „Programul de alimentare științifică a populației”.
Prezentat ca o măsură care „situează în centrul atenţiei omul cu nevoile sale”, acest program susținea că raționalizarea alimentelor era necesară pentru sănătatea populației.
Teza era susținută de academicianul Iulian Mincu, care propunea reducerea consumului caloric al românilor, considerând că aceștia „mâncau prea mult” și că obiceiurile alimentare excesive puneau în pericol sănătatea publică.
Conform datelor oficiale, necesarul caloric zilnic al unui adult era stabilit la 2.800 de calorii. Totuși, regimul susținea că românii consumau în medie 3.300 de calorii zilnic, bazându-se pe rapoarte fictive ale realizărilor de plan.
Aceste concluzii au condus la introducerea unor meniuri standardizate pentru cantinele muncitorești, școlare și studențești, tratând populația ca pe „animale furajate”, după cum remarca istoricul Lavinia Betea.
„Cine vrea să mănânce mai mult, n-are decât, dar pot să spun că cine mănâncă mai mult, moare mai repede”, declara Ceaușescu, într-o încercare cinică de a legitima această măsură.
Realitatea din spatele propagandei
În spatele retoricii regimului, cetățenii se confruntau cu realități dramatice: magazine cu galantare goale, cozi interminabile la alimente de bază și o raționalizare strictă pe cartelă.
Oamenii aveau voie să cumpere doar cantități limitate de alimente, stabilite pe baza buletinului și în funcție de județul de reședință.
Stocarea alimentelor era interzisă, iar milițienii făceau controale riguroase în papornițe, portbagaje și trenuri pentru a preveni aprovizionarea „ilegală” din alte zone ale țării.
Această situație a determinat apariția unei piețe negre extinse. Românii au devenit experți în „descurcat”, traficul de produse alimentare devenind o practică obișnuită. Șoferii care transportau alimente făceau schimburi între județe, iar oamenii apelau la tot felul de trucuri pentru a-și hrăni familiile.
În mediul rural, situația era și mai dificilă. Țăranii, deja împovărați de obligațiile față de stat, trebuiau să împartă din producția proprie, iar cei care își sacrificau porcii de Crăciun erau obligați să mai crească unul pentru partid.
Orice încercare de a ascunde alimente sau de a transporta produse peste granițele județelor era considerată o infracțiune gravă și pedepsită aspru.
O economie în derivă, plătită din stomacul cetățenilor
Restricțiile alimentare au fost o consecință directă a politicilor economice catastrofale ale regimului Ceaușescu.
Economia României, dependentă de importuri și măcinată de proiecte industriale nerentabile, acumulase datorii externe de peste 11 miliarde de dolari în 1982.
Pentru a achita aceste datorii, regimul a decis să reducă drastic consumul intern de alimente, trimițând în schimb produse agricole la export.
Doar pentru a obține țiței sovietic, România a livrat, într-un singur contract, 59.000 de tone de carne de porc și 10.000 de tone de carne de pasăre.
Această politică a dus la scene apocaliptice în marile orașe: oameni care stăteau ore întregi la coadă, adesea fără să mai apuce ceva, și care ajungeau să se calce în picioare pentru o pâine. În unele cazuri, disperarea a fost fatală, cum s-a întâmplat la Sovata, unde o femeie și-a pierdut viața în busculada creată pentru pâine.
O lecție amară din istoria recentă
Planul de „alimentare științifică” a fost una dintre cele mai umilitoare politici aplicate asupra populației românești, mascând sub un discurs pseudoștiințific incapacitatea regimului de a gestiona economia.
Românii au plătit din plin pentru greșelile liderilor lor, învățând să supraviețuiască prin creativitate și rezistență. Astăzi, această perioadă rămâne un simbol al eșecului unui sistem care a sacrificat bunăstarea oamenilor pentru a susține o ideologie utopică și un cult al personalității.
