Povestea căii ferate dispărute din Munții Metaliferi. Cum a eșuat un mega proiect al lui Ceaușescu. Era considerată una dintre cele mai spectaculoase rute din România
Calea ferată Deva-Brad, odinioară considerată una dintre cele mai spectaculoase rute din România, a fost un proiect ambițios ce a reușit să capteze atât speranțele unei comunități, cât și povara unor decenii de muncă grea.
Construită într-o jumătate de secol, inaugurată cu fast în 1987, linia a funcționat doar zece ani, fiind abandonată definitiv după o alunecare de teren devastatoare din 1997.
Astăzi, rămășițele acestui proiect grandios sunt un amestec de ruine și peisaje pitorești, un simbol al ambițiilor nemăsurate și al eșecurilor regimului comunist.
Un început marcat de sacrificii și eforturi supraomenești
Construcția căii ferate Deva-Brad a început în 1939, ca parte a unui proiect strategic menit să conecteze Oradea de Craiova.
În primii ani, lucrările au fost realizate de sute de evrei obligați la muncă forțată și peste 1.000 de prizonieri sovietici aduși în lagărul de la Crăciunești, aproape de Deva.
Condițiile de muncă erau infernale, iar abuzurile comise de autorități au dus la pierderea a sute de vieți. Poetul Husz Emanuil a surprins durerea acelor zile în versuri care evocă eforturile disperate ale muncitorilor evrei, „întristați” și „cu sufletul greu”.
Un episod tragic rămâne legat de soarta prizonierilor sovietici, dintre care peste 700 au murit de foame, din cauza corupției comandantului lagărului, Nicolae Stavrescu. În loc să distribuie hrana primită, acesta a redirecționat alimentele pentru uz personal, conform unor rapoarte păstrate în Arhivele Județului Hunedoara, potrivit Adevarul.ro.
Construcții monumentale și un traseu spectaculos
Primele lucrări notabile includ podul de fier peste râul Mureș, terminat în 1942. Cu o lungime impresionantă de 301 metri și cinci deschideri, acesta a fost una dintre cele mai complexe structuri ale vremii.
În aceeași perioadă au fost realizate și două tuneluri (Dealu Mare și Tunelul Mic) și viaductul de la Luncoiul de Jos, o lucrare spectaculoasă construită în curbă, la peste 30 de metri deasupra șoselei Deva-Brad.
După război, lucrările au fost abandonate, iar multe dintre componentele necesare, cum ar fi tablierele pentru viaducte, nu au mai ajuns din Germania, fiind reținute din cauza conflictului. Deși linia era finalizată în proporție de 60%, ea a rămas inutilizabilă timp de decenii.
Epoca Ceaușescu și reluarea proiectului
În anii 1960, lucrările au fost reluate parțial, iar între 1979 și 1987 au fost realizate ultimele tronsoane.
Finalizarea liniei a fost sărbătorită în 11 decembrie 1987, cu o ceremonie fastuoasă. Trenul inaugural, întâmpinat cu urale în gările Deva și Brad, era văzut ca un simbol al „epocii de aur” și al devotamentului față de regimul Ceaușescu.
„Mult iubite și stimate tovarășe Nicolae Ceaușescu, ne este deosebit de plăcut să vă raportăm că astăzi, 11 decembrie 1987, am inaugurat un nou și important obiectiv economic”, se arăta în mesajul adresat liderului comunist. Construcția a necesitat eforturi uriașe, inclusiv stabilizarea unor terenuri predispuse la alunecări, construirea a 31 de poduri și podețe, patru tuneluri și consolidări pe aproape 18 kilometri.
Eșecul unui vis
După Revoluția din 1989, traficul pe ruta Deva-Brad a scăzut dramatic. Linia, deși spectaculoasă, era lentă și nepractică, iar întreținerea ei necesita resurse substanțiale.
În primăvara anului 1997, o alunecare de teren a distrus definitiv o parte a traseului, iar autoritățile au decis dezafectarea căii ferate.
În următorii ani, șinele și instalațiile au fost demontate și vândute la fier vechi, iar cantoanele au devenit ruine.
Moștenirea uitată
Astăzi, rămășițele căii ferate Deva-Brad sunt o atracție pentru pasionații de istorie și pentru cei care doresc să exploreze peisajele Hunedoarei.
Podul peste Mureș, viaductele și tunelurile rămase mărturisesc despre ambiția unui proiect care a eșuat din cauza combinației dintre dificultățile naturale, abuzurile regimurilor succesive și lipsa unei viziuni clare.
Calea ferată Deva-Brad rămâne un simbol al marilor proiecte românești uitate, în care sacrificiile umane și ambițiile politice au întrecut utilitatea reală. Aceasta nu este doar o poveste despre o linie de cale ferată, ci despre oameni și vremuri care au modelat-o și distrus-o deopotrivă.
