Poftiţi la must! „Am văzut viile astea murind, înviind şi tot aşa generaţii de-a rândul”
La 79 de kilometri de Bucureşti se află localitatea prahoveană Urlaţi, înconjurată de podgoriile celebre Dealu Mare, o adevărată „ţară” a vinului, unde aracii de vie stau pe dealuri ca nişte adevăraţi ostaşi ai lui Bachus. Pe o căldură năucitoare, am participat şi noi la culesul strugurilor.
Pe Dealu Mare culesul strugurilor a început de câteva zile, iar prin podgorii forfota este în toi. În via unde ne-am „angajat” s-a început cu strângerea de pe araci a strugurilor albi Chardonnay, iar acum s-a trecut la strugurii roşii Pinot Noir.
În ziua în care am participat la cules ne-au fost alături alţi 20 de oameni, repartizaţi în echipe. În unul dintre comandourile care trebuie să ia „prizonieri” cât mai mulţi ciorchini de struguri s-au aflat alături de „omul de la Click!” (n.r. aşa cum eram strigat), vesela Mihaela, tanti Maria cea iute, Viorel încruntatul şi Gogu vorbăreţul. Suntem împărţiţi în culegători şi manipulanţi, adică cei care strâng lădiţele cu struguri. Pitulaţi printre araci, culegătorii de struguri caută de-a buşilea ciorchinii. Pare floare la ureche, dar inamicii de tot felul, de la gângănii la soarele ucigător, de la poziţiile incomode la accidentele dese, transformă munca noastră într-un calvar. Plus că, eu cel puţin, mai mult mâncam decât culegeam, aşa că nu prea am fost de folos.
Producţie, cu 25% mai mare
În stânga şi în dreapta noastră alte echipe cutreierau rândurile de viţă şi culegeau ciorchinii cu o rapiditate uimitoare de ziceai că sunt maşini, nu oameni. În jurul prânzului pe deal a venit „târ-târ” Nea Costel cu tractorul şi remorca de 1,5 tone pentru a prelua lădiţele cu struguri, în fiecare încăpând cam 20 de kilograme. Strugurii sunt duşi jos, în Urlaţi pentru a fi zdrobiţi, transformaţi în must şi apoi în vin.
„Am 80 de ani şi sunt pe tractor pe dealurile astea de peste 45 de ani. Am văzut viile astea murind, înviind şi tot aşa generaţii de-a rândul. Mii de kilometri am făcut din podgorie în oraş cu lădiţele de struguri şi cu oamenii care culeg”, povesteşte Nea Costel Neagu.
