Ce se face în Marțea albă. Ziua în care nu se lucrează și se dă de pomană
Marțea Albă, a treia zi din Săptămâna Luminată, reprezintă o continuare a celebrării Învierii Domnului, cu tradiții și obiceiuri păstrate cu sfințenie în mai multe regiuni ale țării. Această zi este considerată sfântă și curată, fiind dedicată comuniunii între oameni, dar și unor practici liturgice speciale, cu semnificație profundă în Biserica Ortodoxă.
Ziua în care nu se lucrează și se dă de pomană din bucatele pascale
În Marțea Albă, munca este oprită, în special pentru femei, care se ocupă cu pregătirea darurilor pentru pomenirea celor adormiți. Se dă de pomană pască și vin roșu rămase de la masa de Paște, iar această dăruire este însoțită de rugăciuni pentru sufletele celor plecați. Este un gest de generozitate și de comuniune sufletească, în spiritul sărbătorii Învierii.
Tradițiile din această zi includ și întoarcerea vizitelor făcute în prima zi de Paște. Rudele, vecinii și prietenii se reîntâlnesc, iar ouăle roșii pot fi ciocnite nu doar „cap cu cap”, ci și „dos cu dos” sau „coastă cu coastă”, în semn de bucurie și continuitate a sărbătorii. În trecut, acest obicei purta numele de „Umblatul cu pasca” – o formă simbolică de a vesti Învierea din casă în casă.
Sfântul Agneţ – rânduială liturgică specială
Unul dintre cele mai importante momente ale Marței Albe este uscarea și sfărâmarea Sfântului Agneţ, pâinea de împărtăşanie sfinţită în Joia Mare, în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare. După ce este uscat, Agneţul este sfărâmat cu grijă și așezat într-un chivot special pe Sfânta Masă din Altar. El este folosit apoi pe tot parcursul anului pentru împărtăşirea bolnavilor sau a celor care, din diferite motive, nu pot ajunge la biserică.
Această rânduială arată grija Bisericii pentru cei aflați în suferință sau izolare, dar și continuitatea sacrului în viața credincioșilor, dincolo de sărbătoarea Învierii.
Zilele care urmează – între restricții și ritualuri
Săptămâna Luminată continuă cu alte zile în care tradiția populară se împletește cu rânduiala bisericească. Miercurea poartă numele de „Sfânta Mercurie”. Bărbații pot merge la câmp, dar femeilor le este interzis să muncească, pentru că este considerată „nunta șoarecilor”. Superstiția spune că munca în această zi atrage rozătoarele în gospodărie și lipsa roadelor din grădină.
Joia este cunoscută drept „Joia Verde” sau „Joia Rea”, o zi închinată roadelor pământului și pomenirii morților. Un obicei aparte presupune căratul a 44 de găleți de apă și turnarea acesteia în fântână, după ce s-au aprins lumânări și s-au rostit rugăciuni.
Vinerea poartă numele de „Vinerea Scumpă” sau „Fântânița” – ziua în care este sărbătorit Izvorul Tămăduirii. În contrast cu Vinerea Mare, ziua pătimirii lui Hristos, această zi aduce speranță și vindecare, fiind legată de legenda fântânii Maicii Domnului, care izvora apă cu puteri miraculoase doar în această zi.
