Săptămâna Luminată. Tradiții și semnificații. Ce este bine să faci și ce să eviți în Săptămâna Luminată
"Săptămâna Luminată” sau "Săptămâna Albă” este o perioadă de bucurie și lumină spirituală pentru creștinii ortodocși. Fiecare zi are o semnificație aparte, iar în această săptămână porțile Raiului sunt deschise, iar postul este interzis.
Tradiții și obiceiuri în Lunea Albă
Astăzi, 21 aprilie 2025, este Lunea Albă, a doua zi de Paște și începutul Săptămânii Luminate în tradiția ortodoxă. Această zi este încărcată de semnificații spirituale și obiceiuri populare, fiind considerată o continuare a bucuriei Învierii Domnului. Conform tradițiilor și superstițiilor populare, în această zi este recomandat să eviți anumite activități, ca de exemplu muncile grele. Nu se lucrează la câmp și nu se fac treburi casnice solicitante, cum ar fi spălatul rufelor sau măturatul.
Se crede că astfel de activități pot aduce ghinion sau pot alunga binecuvântarea sărbătorii. În multe zone din țară, a doua zi de Paște este dedicată vizitelor între rude și prieteni. Săptămâna Luminată este o perioadă a păcii, iertării și bucuriei. Nu este bine să te cerți sau să porți ranchiună în această zi. Credincioșii participă la slujbe speciale pentru pomenirea celor adormiți și pentru a mulțumi pentru binecuvântările primite. Respectarea acestor tradiții reflectă dorința credincioșilor de a onora Învierea Domnului și de a trăi în conformitate cu valorile creștine.
Marțea Albă (22 aprilie) și Sfânta Miercuri (23 aprilie)
A treia zi de Paște continuă sărbătoarea Învierii. În Marțea Albă tradiția ortodoxă și obiceiurile populare recomandă respectarea bucuriei și liniștii spirituale. Se evită munca fizică grea, cum ar fi spălatul sau curățenia. În unele regiuni, băieții stropesc fetele cu parfum, simbolizând purificarea și reînnoirea. Se crede că cei care mor, în această zi, ajung direct în Rai, deoarece porțile cerului rămân deschise toată săptămâna.
Sfânta Miercuri din Săptămâna Luminată, cunoscută și ca Miercurea Luminată, este a patra zi după Paște și continuă spiritul de bucurie al Învierii Domnului. Este o zi dedicată mulțumirii și recunoștinței pentru darul Învierii. Se păstrează o stare de pace, speranță și comuniune cu cei dragi și cu Dumnezeu. Se spune că în această zi, lumea este plină de lumină divină, iar rugăciunile rostite au o putere aparte. Se continuă citirea Evangheliilor pascale și se săvârșesc slujbe speciale cu ușile altarului deschise: simbol al porților Raiului. Se poate munci ușor: spre deosebire de primele două zile din săptămână (Lunea și Marțea Albă), în această zi nu este interzisă munca, dar e bine să nu fie prea grea sau epuizantă. Nu se ține post, chiar dacă este miercuri. O altă credință afirmă că dacă te rogi sincer în această zi, dorințele curate ți se vor împlini în timpul anului.
Joia Verde (Joia Luminată): 24 aprilie
Este o zi de sărbătoare închinată naturii, renașterii și recunoștinței față de roadele pământului. În această zi, Biserica își continuă slujbele de mulțumire pentru Învierea lui Hristos, cu porțile altarului deschise, simbolizând că Raiul rămâne deschis. În tradiția populară, „Joia Verde” este considerată ziua în care se binecuvântează grădinile și recoltele viitoare. În unele zone, se merge cu icoane și crengi verzi în grădini, livezi sau câmpuri pentru a chema belșugul. Gospodinele duc la biserică verdețuri (ceapă verde, leurdă, salată, urzici) pentru a fi binecuvântate. Tradiția împărțirii mâncărurilor pascale continuă: cu bucurie, nu cu tristețe. În Joia Verde nu se spală și nu se coase: se crede că cine face treburi grele în această zi va atrage secetă și necazuri peste gospodărie. Nu se plantează nimic: grădinile se sfințesc, dar nu se lucrează, ca să „nu se strice roada”.
Vinerea Scumpă (Izvorul Tămăduirii) - 25 aprilie
Este o sărbătoare închinată Maicii Domnului și uneia dintre minunile săvârșite de ea. Amintește de un izvor cu apă vindecătoare, descoperit de un viitor împărat bizantin (Leon cel Mare), la îndemnul Fecioarei Maria. Biserica Ortodoxă oficiază în această zi slujba specială de sfințire a apei (aghiasma mică). Este singura vineri din an în care se mănâncă de dulce. Nu se postește, nici măcar simbolic, pentru că bucuria Învierii este mai mare decât orice regulă. Nu se face mâncare pe foc, în unele zone se preferă mâncarea rece, pregătită cu o zi înainte. Nu se bârfește, nu se face rău nimănui. Se spune că în această zi orice rău „se întoarce înapoi de șapte ori”. Nu se aruncă apa sfințită. Dacă rămâne, se păstrează cu grijă, nu se aruncă niciodată la canal sau pe jos.
Sâmbăta Luminată: 26 aprilie
Este o zi cu totul aparte pentru pomenirea morților, dar nu în durere – ci în lumina Învierii. Se mai numește și „Moșii de primăvară” sau „Paștele celor adormiți”. Este singura sâmbătă din an în care pomenirea morților se face cu ușile altarului deschise, ca semn că și ei se bucură de Lumina Învierii. Nu se spală, nu se face curățenie generală. Nu se postește. Nu se muncește la câmp sau în grădină. Nu se aprind focuri în curte (în unele zone se consideră că pot tulbura liniștea celor adormiți).
Duminica Tomii (Duminica Sfântului Apostol Toma): 27 aprilie
Este prima duminică după Paște și marchează încheierea Săptămânii Luminate. Evanghelia acestei zile vorbește despre îndoiala și credința Apostolului Toma, cel care nu a crezut Învierea Domnului până nu L-a văzut cu ochii lui și I-a atins rănile. Nu se mai spune „Paște Fericit”, ci doar „Hristos a Înviat!” pentru că Paștele, ca sărbătoare oficială, se încheie odată cu această duminică. Nu se țin pomeniri obișnuite (cele cu tristețe) – totul este în spirit de Înviere. În multe sate, ouăle roșii rămase se împart celor nevoiași sau se pun la rădăcina pomilor pentru sănătate și roade bogate.
