Cel mai mare jaf de artă din România ar fi fost orchestrat de Securitate. Istoria furtului cu autori necunoscuți
În primăvara anului 1968, Muzeul Brukenthal din Sibiu a fost scena unui jaf de proporții istorice, considerat cel mai mare furt din patrimoniul național al României în perioada comunistă. În noaptea de 26 mai, capodopere de o valoare inestimabilă, provenind din colecția baronului Samuel von Brukenthal, au dispărut fără urmă.
Cel mai mare jaf de opere de artă din perioada comunistă
În total, opt lucrări de artă de renume mondial, semnate de mari maeștri ai picturii europene au fost furate în acea noapte. Printre acestea, lucrări de Anton van Dyck și Tiziano Vecellio, alături de o miniatură rară pictată pe fildeș, scrie Historia.
De asemenea, cel mai valoros tablou, „Bărbat cu craniu în mână”, evaluat la 25 de milioane de dolari, a dispărut fără urmă.
Muzeul, care nu dispunea de un sistem de alarmă sau de protecție adecvată a exponatelor, a devenit ținta unui furt sofisticat.
Pe 28 mai 1968, la orele prânzului, în birourile Inspectoratul Județean de Miliție din Sibiu se dezlănțuie nebunia.
Un telefon primit de la Theodor Ionescu, șeful Galeriei de Artă a Muzeului Brukenthal a dat vestea cutremurătoare: opt dintre cele mai valoroase piese din colecția baronului von Brukenthal dispăruseră.
Ce a descoperit ancheta
Hoții au pătruns în Muzeul Brukenthal pe 26 mai 1968. Ușa era lăsată deschisă, fără semne de forțare, ceea ce sugerează că cineva a permis accesul.
Aceștia s-au ascuns și au acționat pe parcursul nopții. Furtul tablourilor a fost descoperit abia pe 28 mai, deoarece muzeul era închis luni.
Femeia de serviciu, Maria Ciuciu, a observat lipsa lucrărilor și a anunțat paznicul, iar acesta l-a informat pe muzeograf, Ionescu.
Imediat, Ionescu a alertat Inspectoratul de Miliție Sibiu. Comisarul Ceacanica și echipa sa, ajunși rapid din București, au izolat personalul muzeului și au început interogatoriile.
Polițiștii din Sibiu au raportat că nu existau martori care să fi observat vreo persoană sau mișcare suspectă, iar urmele lăsate de hoți fuseseră deja șterse.
Potrivit anchetei, hoții ar fi fost patru persoane, care ar fi transportat tablourile prin podul muzeului și curtea bisericii reformate, iar aici, câinii polițiști le-au pierdut urma.
Ancheta a durat patru ani, iar la final, verdictul oficial a fost că furtul a fost săvârșit de o bandă internațională de profesioniști.
Un mister încă neelucidat
Totuși era nevoie de un țap ispășitor. Așa că, principalul suspect al anchetei a fost Theodor Ionescu, muzeograful muzeului Brukenthal, care fusese responsabil de galeria de artă la momentul furtului.
Pentru că nu existau probe care să arate clar că Ionescu este autorul furtului, i s-a înscenat un proces de luare de mită.
Cercetătorul a făcut închisoare şase ani, sub acuzaţia de luare de mită, în urma mărturiei mincinoase a unor colecţionari care au vândut tablouri muzeului.
Adevărații autori ai furtului nu au fost niciodată descoperiți.
Zvonurile din acea perioadă sugerau că furtul ar fi fost orchestrat de Securitate, iar tablourile ar fi fost scoase din țară pe cale diplomatică, ajungând în Germania sau America.
După 30 de ani, în 1998, patru dintre tablouri au fost recuperate, confirmând bănuielile că lucrările fuseseră comercializate pe piețele de artă internaționale.
Ele pot fi văzute astăzi în expoziția permanentă de pictură europeană, informează un comunicat al Muzeului Naţional Brukenthal.
În ciuda eforturilor autorităților, misterul rămâne nerezolvat. Până în prezent, nu există răspunsuri clare cu privire la identitatea celor care au comis acest jaf istoric.
În opinia unor vechi ofițeri de poliție și de securitate, în furtul de la Brukenthal au fost implicate persoane importante: colecționari de artă, un lider PCR, ofițeri de Securitate, iar muzeograful a fost găsit țap ispășitor. Declarațiile lor au rămas însă, mereu, la stadiul de bârfă.
