Povestea coifului de aur de la Coțofenești, furat în Olanda. Este cea mai mare descoperire din România
Una dintre cele mai mari descoperiri arheologice din România este coiful de aur de la Poiana-Coțofenești, Prahova. Acest artefact remarcabil este realizat integral din aur masiv și are o lucrătură cu totul specială care încă fascinează. Coiful a fost furat dintr-un muzeu din Olanda, unde în noaptea de 24-25 ianuarie a avut loc o spargere ca în filme. Autoritățile olandeze și ale țărilor vecine sunt în alertă pentru descoperirea făptașilor și recuperarea pieselor furate, printre care și celebrul coif dacic.
Cum a fost descoperit coful din aur masiv
Există mai multe versiuni despre momentul în care coiful de aur a fost descoperit.

Cea mai cunoscută poveste spune că un elev din localitatea Coțofenești l-a găsit în timp ce ara în vara anului 1928.
O altă variantă este că obiectul a fost găsit la rădăcina unui nuc de doi copii, după o ploaie torențială.
Ion Marinescu Moreanu este personajul care a salvat coiful de la dispariție.
„Copiii săi, care împreună cu alţii, păzeau vitele la păscut pe malul râului, au văzut în mal un obiect strălucind foarte tare în razele soarelui de vară, în 1928.
Jucăuşi, copiii au scormonit în mal de unde au scos ceea ce ei numeau «o căciulă strălucitoare». Au început să şi-o smulgă unul altuia din mâini până când i-au rupt partea superioară. Copiii lui Simion Alexandru au rămas cu corpul căciulii pe care l-au adus acasă. Partea superioară şi-a pierdut urma.
Ajunge din mâinile celorlalţi copii la părinţi care, nerealizându-i decât valoarea strict materială, au valorificat-o probabil ca metal preţios“, scriu Radu Coroamă şi Vlad Manoliu povestea descoperirii coifului, pe baza mărturiilor copiilor lui Ion Marinescu Moreanu
O piesă unicat a culturii geto-dace
Coiful de aur datează din secolul al IV-lea
î.e.n., fiind asociat culturii geto-dacice din epoca La Tène. Experții
consideră că cel mai probabil, obiectul a aparţinut unui rege
geto-dac, căpetenie a unei formaţiuni politice autohtone constituită în zonă,
pe la sfârşitul secolului V, începutul secolului IV î.e.n.
Realizat integral din aur masiv, are o greutate de 770 de grame, iar lucrătura implică multe detalii.
Formele ornamentale includ o calotă decorată cu nasturi radiați și un chenar spiral punctat.

Partea frontală este dominată de doi ochi proeminenți, cu pupile marcate prin cercuri duble și sprâncene dramatice, întoarse conferind coifului un aspect apotropaic, menit să protejeze purtătorul de spiritele rele.
„Modelarea ochilor este excepţional de exagerată, ea accentuându-se şi prin cele două răsuciri, nenaturale, ale sprâncenelor. Prin aceasta se sublinia şi mai mult caracterul convenţional, apotropaic al coifului“, scrie D. Berciu.
Detaliile sugerează influențe persane, dar păstrează elementele tipic indigene ale artei geto-dace.
„Spiritul general al ornamentării coifului de aur, cât şi tehnica superioară cu care a fost realizată decoraţiunea, concepţia însăşi a acesteia, fantezia şi îndrăzneala artistului, prezenţa unor elemente străine de mediul traco-getic arată că acest coif de aur a putut fi lucrat într-un atelier străin de cele indigene, în parte probabil într-un atelier grecesc, mai degrabă decât într-unul scitic sau iranian, deşi avem de-a face aici şi cu prezenţa unor elemente iraniano-persane, cum este scena sacrificării berbecului.
Nu se poate spune, însă, că acest coif nu conţine şi o componentă indigenă. În primul rând, tipul însuşi, pe care l-am numit getic, este al localnicilor. Coiful a fost comandat de un şef al aristocraţiei locale”, este de părere istoricul D Berciu, potrivit Historia.
Spargerea și furtul coifului de la Coțofenești
În noaptea de 24-25 ianuarie, Muzeul Drents din Assen din Olanda a fost ținta unei spargeri spectaculoase. Folosindu-se de explozibili, hoții au reusșit să pătrndă în muzeu și au furat mai multe piese care fac parte din Tezaurul Dacic al României. Printre acestea este și coiful dacic de la Coțofenești.
Autoritățile olandeze și cele ale țărilor vecine sunt în alertă pentru depistarea și prinderea autorilor și recuperarea pieselor extrem de valoroase.