Coronavirus. Viața românilor din străinătate. Mărturii zguduitoare din Italia, Israel și Belgia
Pandemia de coronavirus ne-a schimbat tuturor viața, așa cum o știam. Românii se străduiesc să respecte măsurile de prevenție stabilite de autorități, dar este greu. Și mai greu o duc românii aflați în străinătate. Mărturii zguduitoare.
Nimeni nu se plânge, doar încearcă să supraviețuiască în aceste vremuri grele. Români din Israel, Italia, Belgia povestesc despre viața lor, în vremea contravirusului.
Viața pentru românii din străinătate. Mărturii zgruduitoare
Noul virus s-a întins pe aproape toată planeta și autoritățile au luat măsuri de protejare a populației și de limitare a răspândirii coronavirusului. Românii care trăiesc în străinătate povestesc cum este viața lor în acest condiții.
Mihaela Găineț, Milano, Italia
”S-a întâmplat așa: bomba coronavirus a explodat pe 21 februarie, într-o vineri dimineață, odată cu apariția «pacientului 1», un bărbat sănătos de 38 de ani din Codogno, în periferia industrială care înconjoară preț de zeci de kilometri Milano, ajuns în terapie intensivă cu grave probleme respiratorii. În același moment a venit și vestea primului deces, un bărbat de 78 de ani la Vo’ Euganeo, în apropiere de Veneția. Plutea deja în aer la acel moment o anume îngrijorare, toată lumea aștepta să vadă cum evoluează situația, dar nimic mai mult.
În ziua următoare, sâmbătă, centrele comerciale, pizzeriile și pub-urile erau încă pline, pe unda inerției. A treia zi, duminică, oamenii înțeleseseră deja că ceva ieșit din comun urmează să se întâmple, străzile se goliseră brusc, și, îndreptățit sau nu, s-au repezit cu toții să golească rafturile cu alimente din toate supermarketurile, mari sau mici.
Pe măsură ce au trecut primele zile, s-au conturat două curente de opinie: unii au intrat în panică și au redus din proprie iniziativă și în măsura posibilului toate contactele sociale, private sau legate de job, ceilalți, care au văzut inițial totul că «o simplă gripă», au început să găsească exagerate măsurile de închidere a școlilor și universităților în toate regiunile interesate și carantina impusă de guvern în primele două zone de focar, zona Codogno și zona Vo’ Euganeo, declarate zone închise, unde nu se putea întra și ieși decât justificat.
În toată această perioadă, în situația oarecum avantajată că și eu și soțul meu putem lucra de acasă, dilema inițială, a noastră și în general, a fost: ieșim să facem cumpărături și provizii, în ideea că situația va precipita treptat până nu se ştie când, sau mai degrabă nu ieșim ca să minimalizăm riscul de infectare? Este mai mare riscul îmbolnăvirii sau riscul de a rămâne fără nimic mâncare? Comunicarea publică de criză a oferit rapid răspunsul: nu există nici un pericol de a dispărea alimentele și medicamentele, reţelele de distribuție rămân în picioare și sunt pregătite să facă față situatiei, nu se va pune niciodată problema să nu se poată ieși din casă pentru a merge la cumpărături, trebuie doar respectate niște reguli.
Așa că am făcut aceleași cumpărături săptămânale, purtând mască și mănuși, adăugând o rezervă de 50% din volumul obișnuit, ca mică rezervă strategică. Am activat și un gadget care produce ozon, cumparat online cu ocazia unei vechi bronșite, am pornit și un filtru electrostatic pentru aer, dezinfectăm pardoseala de două ori pe zi, ne spălăm pe mâini aproape obsesiv ieșind, oricum, din casă extrem de puțin. În plus, dezinfectăm de câteva ori pe zi suprafețele în bucătărie și baie, facem un tur zilnic de telefoane pe la prieteni ca să schimbăm experiențe și să ne asigurăm că sunt bine și încercăm să rămânem raționali și să nu intrăm în panică, pentru că panica e întotdeuna primul pas către eșec.
Folosim timpul în diverse feluri îmbinând utilul cu plăcutul, face ordine, dar si multe paste şi biscuiti, încercăm reţete şi tehnici noi, vedem filme demult în asteptare, am pus în priză şi maşina de cusut, şi încercăm tot timpul să nu uităm să râdem des şi ne rugăm providenţei să nu ne îmbolnăvim de altceva decât Covid 19, pentru că doar pentru el e loc în spitale”, a scris Mihaela Găineț, pe blogul ei.
Gabriela Drăgan, Gent, Belgia
”Ne este greu și cred că foarte curând ne vor închide în case. Barurile, Restaurantele, discotecile și acum magazinele alimentare sunt cam goale. Când am ajuns în Belgia, acum 30 de ani, am jurat să nu mai fac provizii și să nu mai mănânc carne congelată, ca în vremea lui Ceaușescu. Eram într-o țară civilizată. Azi am început să mă gândesc cam de ce am nevoie, să am stritul necesar, pentru a evita să merg la cumpărături. La noi, la anumite supermarket-uri, persoanele în vârstă de peste 65 de ani pot merge la cumpărături cu o oră înainte de deschidere. Câțiva au crezut că sunt șmecheri și au mers weekendul trecut în Olanda, la restaurant. A doua zi, localul a fost închis”, ne-a spus Gabriela Drăgan.
Ioana Badea, Tel Aviv, Israel
”Totul este închis: baruri, restaurante, mall-uri, școli. La noi, se apropie Paștele și, de regulă, ne înnoim garderoba, poșetele. Acum trebuie să ne băgăm mințile în cap și să lăsăm cardul de cumpărături să se odihnească. Funcționează doar supermarket-urile și benzinăriile. Sperăm să se termine cât mai curând nebunia asta. Știu că toți, în orice colț din lumea asta, dorim același lucru”, ne-a spus Ioana Bunea.
Citește și:
Un bărbat suspect de coronavirus a plecat din spital înainte de a primi rezultatul testului
