Cozi la apa vindecătoare de la Mănăstirea Brâncoveni
Mănăstirea Brâncoveni, un loc special de închinăciune, distrus de şapte ori şi reconstruit tot de atâtea, a atras în acest weekend mii de oameni la izvorul despre care se spune că l-a tămăduit pe domnitorul Matei Basarab de o boală de piele gravă. De aglomeraţie s-au bucurat deopotrivă şi comercianţii, înşiraţi pe drumul către mănăstire.
La Mănăstirea Brâncoveni, din judeţul Olt, una dintre cele mai bogate din România, se adună în fiecare an, în Vinerea Luminată, sute sau chiar mii de credincioşi, scrie adevarul.ro.
Curtea mănăstirii aflate într-un amplu proces de reabilitare a fost plină-ochi. Credincioşii s-au aşezat şi pe iarbă, iar cei mai norocoşi, toropiţi de soare, chiar la umbra zidurilor împrejmuitoare.
Aglomeraţie mare şi la izvorul de lângă zidul mănăstirii, cei mai mulţi credincioşi venind, de altfel, special pentru a lua apa sfinţită în această zi. Aghiasma Mică o folosesc ulterior în cursul anului.
„E făcătoare de minuni şi vindecătoare“, spune o alta, care a venit din Caracal. „Vin a şasea, a şaptea oară“, spune un tânăr, şi el din Caracal. Un alt bărbat, din Osica, spune că vine pe jos, de la 8 kilometri, şi că nu simte drumul. Ştie că apa are virtuţi nemaiauzite, „domnitorul Mircea a venit aici, avea o rană la mână, din luptă, şi şi-a dat cu apă şi s-a vindecat. Şi mie mi s-a întâmplat şi în două săptămâni am fost în picioare. Am 25 de ani de când vin la mănăstirea asta“, a mai spus bărbatul, care a dezvăluit că ia cu el apă sfinţită şi când pleacă la muncă în străinătate, prin Anglia, Germania, Danemarca.
În puhoiul de lume, cu cât te îndepărtezi de biserică, te afunzi în zumzetul ca de stup. Pe drum e furnicar, iar sus, pe deal, comercianţii sunt deosebit de încântaţi.
Grătarele sfârâie, micii şi berea încă sunt la mare căutare, copiii sunt poftiţi în trambulină şi pe toboganele instalate în livadă. Găseşti jucării de tot felul, turtă dulce, halviţă, „susan“ şi „zaharache“, ultimele - aduse de nea Nilă, venit de la Drăgăneşti-Olt.
„Eu fac turtă dulce şi halviţă din comunism. Într-o vreme, măicuţele nu ne-au mai dat voie, se supăraseră de muzică şi gălăgie, dar când au văzut că nu mai vine atâta lume la biserică, s-au răzgândit“, spune bărbatul, care, mărturiseşte, are 85 ani, dar nu se lasă de afacere, chiar dacă produsele lui nu mai au căutare ca altădată.
