Criminalul din Brașov: «Cuţitul a intrat până la capăt»
Florin Mircea Buliga (43 de ani), autorul triplei crime de la Braşov, ţinea un jurnal în care-şi nota toate obsesiile sale. În noaptea de 26 spre 27 martie, el şi-a înjunghiat soţia, Monica (42 de ani), şi copiii, Ioana-Florina (18 ani) şi Ştefan-Matei (13 ani), în apartamentul din cartierul Noua. Asasinul a scris în jurnal inclusiv după ce a comis fapta abominabilă.
Anchetatorii cazului sângeros de la Braşov au descoperit că Florin Buliga, care şi-a masacrat membrii familiei în timp ce dormeau, scria des într-un jurnal. Ultimele însemnări ale lui Buliga sunt din momentele de după uciderea nevestei şi a copiilor, scrie adevarul.ro. Înainte de a ajunge acasă şi a-şi înjunghia familia, el încercase să se sinucidă cu o lovitură de cuţit în piept, alegându-se cu o rană superficială. Iată ce scria el la scurtă vreme după comiterea triplului asasinat: „Astăzi, Ştefan, Monica şi Ioana au plecat la Dumnezeu. Să le fie sufletul uşor! Doamne ajută! Au plecat înaintea mea, aş fi dorit să plec eu, însă Dumnezeu nu m-a lăsat, cuţitul a intrat până la capăt, dar nu am murit fizic. Au plecat într-un loc mai bun decât unde ne aflăm noi, pe Pământul subjugat, şi noi sclavi pe el”. De altfel, criminalul le declarase şi anchetatorilor că le-a salvat sufletele soţiei şi copiilor.
Florin Buliga avea gânduri negre şi cu trei săptămâni înainte să-şi ucidă familia. În jurnal scrisese cât de importantă era pentru el credinţa, despre faptul că a fost dependent de alcool, dar şi despre obsesiile referioare la cifra 6. Mărturisirile tulburătoare au început pe 8 martie, când în jurnal e trecut „Un fel de testament”. „De ce am intitulat în felul acesta scrierea mea? Testamentul se scrie când trebuie să laşi lucrurile «pământeşti» într-o oarecare ordine, atunci când vei pleca din această viaţă. Fiecare îşi alege momentul, sau poate nu, dar când omul simte că i-a venit vremea, dacă are puţină conştiinţă, se va gândi ce lasă în urma lui material şi emoţional”, a scris el.
A doua zi, pe 9 martie, a notat în jurnal câteva rânduri despre obsesia cifrei 6. „O bună parte din existenţa mea am pretrecut-o sub imperiul unui gând ascuns, că voi muri la vârsta de maxim 38 de ani, vârstă la care a murit şi mama mea, când aveam 14 ani şi 6 luni. Cifra 6 a avut o semnificaţie aparte pentru mine. Data naşterii, numărul literelor din numele meu. Am corelat de multe ori cifra 6 cu întâmplări din viaţă. Acum, la 44 de ani, gândesc că mi-a venit sorocul (38+6). Toate acestea sunt în minte şi pot fi simple închipuiri. Poate că voi mai trăi 44 de ani, poate nici o zi, ce ştiu eu, nu ştiu nimic”, a conchis Florin Mircea Buliga.
