Cum trăiesc nepalezii din România revolta de acasă: „Au încercat să ne reducă la tăcere”
Nepalezii stabiliți în România urmăresc cu teamă revolta care zguduie Nepalul. Protestele violente din septembrie, soldate cu morți și răniți, îi fac să se îngrijoreze pentru familiile și prietenii rămași acasă și să-și exprime durerea și furia de la mii de kilometri distanță.
Nepalul traversează cea mai gravă criză politică și socială din ultimii ani. Protestele izbucnite la începutul lunii septembrie au dus la 20 de morți, sute de răniți, Parlamentul incendiat și demisia mai multor lideri politici. Nepalezii stabiliți în România, la aproape 7.000 de kilometri de casă, urmăresc cu teamă imaginile de pe rețelele sociale și se tem pentru rudele și prietenii lor.
Aparsha Joshi, 29 de ani, trăiește în România din 2016 și lucrează în resurse umane. Povestește cu durere despre ce se întâmplă în Nepal:
„Acest protest a fost organizat pentru două motive. Primul - să nu fim izolați, să avem libertatea de exprimare. Și al doilea - să se pună capăt corupției. Dar ce au făcut? Ne-au împușcat copiii. Au omorât elevi în uniforme, care se întorceau de la școală. În doar șase ore au ucis 20 de tineri neînarmați. Și apoi au spus că au folosit gloanțe de cauciuc. Nu este adevărat. Au tras direct în capul lor. În cap! Cum să ne simțim, când ne omoară copiii”, a spus Aparsha, printre lacrimi, pentru antena3.ro.
Furia tinerilor
Aparsha vorbește despre un Nepal golit de viitor: tinerii pleacă în masă din cauza lipsei de oportunități. „Avem resurse, avem turism, dar guvernanții nu administrează corect. Noi plătim taxe, iar ei au miliarde în bănci elvețiene. De asta suntem peste tot: în Australia, Canada, Cipru, România. Ne lovim de rasism, de răutăţi, nu avem cele mai bune şanse! Noi, tinerii, ar trebui să fim în Nepal, să ne construim viitorul acolo!”.
Unul dintre factorii care au aprins revolta este ostentația copiilor politicienilor, numiți „Nepobabies” (nepotism babies). Aceștia își etalează viața luxoasă pe social media, în timp ce majoritatea tinerilor nepalezi lucrează în străinătate pentru a supraviețui.
„Noi, tinerii, am postat videoclipuri cu copiii lor care se laudă cu studii în străinătate și cu cadouri scumpe – Gucci, Louis Vuitton și altele – în timp ce țara noastră e lipsită de resurse, de facilități. Când am început să publicăm aceste lucruri pe internet, au încercat să ne reducă la tăcere. Nu pentru că am folosit Facebook sau altceva ilegal, ci pentru că arătam cum acești Nepobabies trăiesc în lux pe spinarea noastră”, explică Aparsha.
Blocarea rețelelor sociale, începută pe 1 septembrie, a amplificat furia și a transformat revolta digitală în proteste de stradă, adesea violente.
Distanța față de țară este greu de suportat pentru nepalezii din România. Aparsha povestește:
„Cel mai greu este să nu fiu cu familia atunci când țara sângerează. Simt furia din mine, simt că și eu sângerez împreună cu compatrioții mei. Nu pot dormi, nu pot respira, nu am mâncat de două zile. Vorbesc zilnic cu familia. Le este teamă: aeroportul e blocat, liderii fug cu elicoptere, prizonierii evadează. Fratele meu ar trebui să plece în Danemarca pe 20 septembrie și nu știe dacă va putea. E un haos total”.
Phursang Lama, 41 de ani, tsabilit de 8 ani în Capitală, bucătar-șef în București și lider al comunității nepaleze, vorbește despre generația tânără care vrea să schimbe sistemul:
„Principalul motiv este corupția uriașă a politicienilor. E o corupție care durează de foarte mulți ani și care i-a făcut pe tineri să fie furioși. Ei nu au mai văzut schimbări. Generația mea, milenialii, a fost mai resemnată. Dar acum Gen Z vrea să își facă singură viitorul. Nu mai așteaptă”.
Aparsha și Lama descriu un vid de putere: lideri fugiți, Parlament ars, armata la cârmă.
„Nepalul este acum gol, fără legislație, fără justiție funcțională. Oamenii ies pe străzi, curăță drumurile, fac ordine. Încercăm să ne reorganizăm, să ne liniștim, să vedem cine va conduce mai departe. Dar ne e teamă să nu fim acaparați din exterior: India, China, toți sunt cu ochii pe noi. Iar ţara noastră nu e de vânzare, chiar dacă e o ţară mică”, spune Aparsha.
Comunitatea nepaleză din România
În România trăiesc aproximativ 30.000 de nepalezi, majoritatea angajați în construcții, restaurante sau logistică. Datele oficiale din 2024 arată peste 18.000 de cetățeni nepalezi cu permis de ședere pentru muncă, iar alte estimări ridică numărul real la circa 30.000, incluzând familiile și alte persoane fără drept explicit de muncă. Comunitatea este activă pe social media: aproape 15.000 de membri sunt înscriși într-un singur grup online, unde împărtășesc știri, apeluri și fotografii cu victimele protestelor.
Pentru nepalezii din București, revolta de acasă nu este doar o știre. „Noi sângerăm și aici, în străinătate. Chiar dacă muncesc, nu uit de țara mea. Voi striga pentru Nepal până la capăt. Nu vrem violență, nu vrem răzbunare. Vrem doar ca banii noștri să fie folosiți corect, vrem libertate și sfârșitul corupției. Atât. Vrem să ne putem dezvolta în ţara în care am crescut”, afirmă Aparsha Joshi.
